DIALÉCT dialecte s. n. 1. Aspect local al limbii unui popor care se vorbeshte pe un anumit teritoriu shi are trasaturi caracteristice de structura gramaticala shi de fond principal de cuvinte carel deosebesc de celelalte aspecte locale ale limbii intregului popor precum shi de aceasta insashi. V. grai. Cu cit starea de diferentziere a dialectelor e mai avansata cu atit e mai vizibil k ele au fond principal propriu shi structura gramaticala proprie. GRAUR F. L. 85. 2. (Determinat prin «de clasa») Jargon. 3. (Impropriu) Vorbire cuprinzind o terminologie speciala de circulatzie restrinsa proprie unui anumit domeniu de activitate; limbaj tehnic. D. Panu jurist shi om politic distins introduce dialectul juridic shi administrativ shi in literatura. GHEREA ST. CR. III 132. ♦ (Impropriu) Limba. Avem un dialect bun ushor shi imladios. ALEXANDRESCU M. 241. Pronuntzat: dia.