DISPOZÍTZIE dispozitzii s. f. 1. Prevedere obligatorie cuprinsa intrun act normativ; masura sau hotarare luata de un organ ierarhic superior shi obligatorie pentru organul in subordine. ◊ Loc. adv. La dispozitzie = la indemana. ◊ Expr. A fi (sau a sta a se afla etc.) la dispozitzia cuiva = a fi gata sa satisfaca dorintzele ordinele cuiva. 2. Ashezare a unor elemente intrun anumit loc intrun anumit fel intro anumita ordine; alcatuire constructzie dupa un anumit plan. 3. Stare sufleteasca (buna sau rea); p. ext. dorintza (momentana) de a face un anumit lucru. 4. (La pl.) Aptitudini. [Var.: dispozitziúne s. f.] Din fr. disposition lat. dispositio onis.

dispozitzie sf [At: FN (1704) / V: (inv) despozetzie (inv) des~ (inv) despozitziune (inv) dispusaciune (inv) ~iune / Pl: ~i / E: fr disposition it disposizione lat dispositio onis] 1 Ashezare a unor elemente intrun anumit loc intrun anumit fel intro anumita ordine. 2 Constructzie dupa un anumit plan. 3 Prevedere obligatorie cuprinsa intro lege sau intrun regulament. 4 Masura sau hotarare luata de un organ ierarhic superior shi obligatorie pentru organul in subordine Si: dispunere (inv) oranduiala (ivr) oranduire ordine rostire (ivr) regulatzie. 5 (Is) Organ de ~ Organ care hotarashte. 6 (Ilav) In ~ (sau ilpp la spre sau inv in ~ia) Pregatit sa indeplineasca ordinele sau dorintzele cuiva. 7 (Pex; ial) La bunul plac al cuiva. 8 (Ial) La indemana cuiva (spre a fi de folos). 9 (Ie) A fi (sau a sta a se afla etc.) la ~ia cuiva A fi gata sa satisfaca dorintzele ordinele cuiva. 10 Inclinare (naturala) spre... 11 Dorintza. 12 Intentzie (momentana) de a face un lucru. 13 Stare sufleteasca (buna sau rea). 14 (Ivr) Sentiment. 15 Ordonare a partzilor unui discurs ale unei compozitzii etc.

DISPOZÍTZIE dispozitzii s. f. 1. Prevedere obligatorie cuprinsa intro lege sau intrun regulament; masura sau hotarare luata de un organ ierarhic superior shi obligatorie pentru organul in subordine. ◊ Loc. adv. La dispozitzie = la indemana. ◊ Expr. A fi (sau a sta a se afla etc.) la dispozitzia cuiva = a fi gata sa satisfaca dorintzele ordinele cuiva. 2. Ashezare a unor elemente intrun anumit loc intrun anumit fel intro anumita ordine; alcatuire constructzie dupa un anumit plan. 3. Stare sufleteasca (buna sau rea); p. ext. dorintza (momentana) de a face un anumit lucru. [Var.: dispozitziúne s. f.] Din fr. disposition lat. dispositio onis.

DISPOZÍTZIE dispozitzii s. f. 1. Prevedere cuprinsa intro lege sau intrun regulament; hotarire ordin. O conditzie importanta care asigura respectarea legilor tzarii de catre totzi oamenii muncii este cunoashterea dispozitziilor legale. LUPTA DE CLASA 1953 nr. 11 28. ◊ Dispozitzie (de plata) = ordin scris emanind de la o autoritate prin care se dispune plata unei sume de bani. Organ de dispozitzie = organ care hotarashte dispune. Organul suprem executiv shi de dispozitzie al puterii de stat a Republicii Populare Romine este Consiliul de Minishtri al Republicii Populare Romine. CONST. R.P.R. 25. ◊ Loc. adv. (In legatura cu verbele «a fi» «a sta» «a pune» «a avea») La dispozitzie = la indemina. Tovarashul... a venit cu motocicleta alora din Budeshti dar acum no mai are la dispozitzie. DUMITRIU N. 263. Este nevoie sami pui la dispozitzie tot materialul care il ai. CAMIL PETRESCU T. I 218. ◊ Expr. A fi la dispozitzia cuiva = a fi gata sa indeplineshti dorintzele ordinele cuiva. Sint la dispozitzia domnieitale rosti el curtenitor. SADOVEANU Z. C. 67. Stateam la dispozitzia ministerului meu pentru tot felul de cercetari. GALACTION O. I 27. 2. Ashezare intrun anumit loc intrun anumit fel intro anumita ordine; alcatuire constructzie dupa un anumit plan. Dispozitzia ideilor unui discurs. Dispozitzia osiilor unei locomotive. ♦ Aranjarea partzilor unui discurs ale unei compozitzii etc. 3. (De obicei cu diverse determinari) Stare sufleteasca (buna sau rea). Intraceasta buna dispozitzie Duca rosti cuvint de salutare. SADOVEANU Z. C. 138. Buna mea dispozitzie pieri degraba. GALACTION O. I 102. Alexandru Vardaru shtia k schimbinduse dintrun loc in altul ishi schimba desavirshit shi dispozitzia sufleteasca. C. PETRESCU I. II 84. De la cele dintii vorbe ale acestuia dispozitzia shi figura lui Dan se schimba. VLAHUTZA O. A. III 38. Varianta: dispozitziúne (pronuntzat tziu) (C. PETRESCU I. II 144 EMINESCU N. 33 GHICA S. A. 116) s. f.

DISPOZÍTZIE s.f. 1. Prevedere (a unei legi a unui regulament etc.); hotarare ordin. ◊ Organ de dispozitzie = organ care hotarashte; la dispozitzie = la indemana; in imediata apropiere apropiat. 2. Ashezare oranduire oranduiala; alcatuire potrivit unui anumit plan. ♦ Ordonare a partzilor unui discurs ale unei compozitzii etc. 3. Stare sufleteasca. [Gen. iei var. dispozitziune s.f. / cf. fr. disposition it. disposizione lat. dispositio].

DISPOZÍTZIE s. f. 1. prevedere obligatorie cuprinsa intrun act normativ; masura hotarare luata de un organ ierarhic superior obligatorie pentru organul in subordine; ordin. ♦ ~ de plata = ordin scris prin care o intreprindere organizatzie institutzie etc. dispune bancii sa faca anumite platzi din contul sau; la ~ = la indemana. 2. dispunere ashezare intro anumita ordine; alcatuire potrivit unui anumit plan. 3. stare sufleteasca. 4. posibilitate de a dispune (de)... 5. aptitudine inclinatzie; vocatzie. 6. (pl.) pregatiri preparative. (< fr. disposition lat. dispositio)

DISPOZÍTZIE ~i f. 1) Aranjare a unor obiecte intro anumita ordine. 2) Precept obligatoriu (contzinut intrun act normativ) emis de o persoana oficiala sau de o instantza. ◊ La ~ la indemana. A fi (sau a sta) la ~a cuiva a ashtepta ordinele cuiva fiind gata sa le indeplineasca. 3) Stare sufleteasca (buna sau rea). [Art. dispozitzia; G.D. dispozitziei; Sil. tzie] /<fr. disposition lat. dispositio ~onis

dispozitziune sf vz dispozitzie corectata

DISPOZITZIÚNE s.f. v. dispozitzie.

dispozitzi(un)e f. 1. modul cum un lucru e dispus: a schimba dispozitziunea unei camere; 2. starea sanatatzii; buna rea dispozitziune; 3. starea sufleteasca inclinatziune aptitudine: are dispozitziuni pentru arte; 4. Jur. punct regulat de o lege ceeace ordona justitzia; 5. ashezarea partzilor unui discurs; 6. pl. pregatiri de drum; la dispozitziunea cuiva in serviciu la ordinele sale.

* dispozitziúne f. (lat. dispositio ónis. V. pozitziune). Ashezare a partzilor distributziune: dispozitziunea uneĭ gradinĭ unuĭ tablou unuĭ duscurs. Starea trupuluĭ saŭ a sufletuluŭ: dispozitziune buna rea. Aplicatziune aptitudine inclinatziune: acest copil are dispozitziune (saŭ dispozitziunĭ) pentru (la saŭ spre) arte spre bine. Sentimente intentziunĭ: shefu luĭ are bune dispozitziunĭ pentru el. Hotarire deciziune: dispozitziunile legiĭ. Pl. Pregatirĭ preparative: a lua dispozitziunĭ de plecare. A fi la dispozitziunea cuĭva a fi la ordinu in serviciu cuĭva. A lua dispozitziunea k (nimica sa nu se admita) saŭ de (a nu admite nimica) a hotari k (nimica sa nu se admita). SHi ítzie (rus. dispoziciĭa).

dispozítzie (tzie) s. f. art. dispozítzia (tzia) g.d. art. dispozítziei; pl. dispozítzii art. dispozítziile (tzii)

dispozítzie s. f. → pozitzie

dispozitzie

dispozitzie tziei gen. a. (dispozitzie sufleteasca; am luat dispozitzii pentru...).

+proasta dispozitzie adj. + s. f. (Lam gasit in cea mai ~ posibila.)

DISPOZÍTZIE s. 1. (JUR.) norma prescriptzie prevedere (inv. shi reg.) rost (inv.) prescript. (Care sunt ~ in vigoare?) 2. v. clauza. 3. hotarare ordin porunca (pop.) porunceala (inv.) ashezamant carte farmuta invatzatura mandat oranduiala oranduire pitac poruncita povelenie povelire pravila randuiala stransoare shart tertip ucaz (rusism inv.) pricaz. (A emis o ~ scrisa.) 4. v. consemn. 5. situatzie stare. (In ce ~ sufleteasca se afla?) 6. toane (pl.) voie (reg.) dushi (pl.). (~ buna sau rea a cuiva.) 7. v. pofta. 8. v. tendintza.

DISPOZITZIE s. 1. (JUR.) norma prescriptzie prevedere (inv. shi reg.) rost (inv.) prescript. (Care sint ~ in vigoare?) 2. (JUR.) clauza conditzie prevedere punct stipulare stipulatzie termen (inv. shi pop.) tocmeala (inv.) shart. (~ a unui tratat.) 3. hotarire ordin porunca (pop.) porunceala (inv.) asezamint carte farmuta invatzatura mandat orinduiala orinduire pitac poruncita povelenie povelire pravila rinduiala strinsoare shart tertip ucaz (rusism inv.) pricaz. (A primit o ~ scrisa.) 4. (MIL.) consemn ordin. (~ de raminere in cazarma.) 5. situatzie stare. (In ce ~ sufleteasca se afla?) 6. toane (pl.) voie (reg.) dushi (pl.) (~ buna sau rea a cuiva.) 7. chef dorintza gust plac placere pofta voie vointza vrere (pop.) vruta (inv.) deshiderat ogod poftire poftit poftitura rivna rivnire tabiet. (Dupa ~ inimii.) 8. aplecare inclinare inclinatzie pornire tendintza. (~ de a exagera.)

DISPOZITZIE (< fr. disposition; lat. dispositio aranjare) Parte a retoricii care se ocupa cu ordinea in care trebuie rinduite argumentele intrun discurs. Inventzia gaseshte material dispozitzia socotita de o mare importantza coordoneaza argumentele dupa un anumit plan care cuprinde dupa retori shapte partzi: exordiul propunerea diviziunea (v.) naratziunea (v.) confirmarea respingerea peroratzia (v.) partzi care nu sint toate esentziale. In anumite imprejurari naratziunea nu este necesara. Dispunerea argumentelor implica multa chibzuintza pentru k cele mai bune argumente nushi pot produce efectul daca nu sint ashezate la locul cel mai potrivit al discursului. Oratorul ishi dispune in asha fel argumentele sale incit cele tari sa nushi piarda din puterea lor de convingere iar cele slabe sa para mai tari decit sint in realitate. Astfel Demostene intrunul din discursurile sale impotriva lui Filip regele Macedoniei dupa ce expune politica shi intentziile regelui de a cuceri rind pe rind cetatzile greceshti iar faptele erau asha de clare shi potrivite cu convingerile ascultatorilor incit nimeni nar fi putut sal contrazica se adreseaza acestora cu argumentul: „Cine crede contrariul sa vina aci sa ma desminta!” Rostit in momentul cel mai potrivit al discursului argumentul acesta este foarte puternic shi intareshte adevarul spuselor sale. In orice alta parte a discursului ar fi fost rostit puterea argumentului sar fi spulberat.