dispozitzi(un)e f. 1. modul cum un lucru e dispus: a schimba dispozitziunea unei camere; 2. starea sanatatzii; buna rea dispozitziune; 3. starea sufleteasca inclinatziune aptitudine: are dispozitziuni pentru arte; 4. Jur. punct regulat de o lege ceeace ordona justitzia; 5. ashezarea partzilor unui discurs; 6. pl. pregatiri de drum; la dispozitziunea cuiva in serviciu la ordinele sale.