DISPOZÍTZIE s.f. 1. Prevedere (a unei legi a unui regulament etc.); hotarare ordin. ◊ Organ de dispozitzie = organ care hotarashte; la dispozitzie = la indemana; in imediata apropiere apropiat. 2. Ashezare oranduire oranduiala; alcatuire potrivit unui anumit plan. ♦ Ordonare a partzilor unui discurs ale unei compozitzii etc. 3. Stare sufleteasca. [Gen. iei var. dispozitziune s.f. / cf. fr. disposition it. disposizione lat. dispositio].