ÓRDIN ordine s. n. 1. Dispozitzie obligatorie scrisa sau verbala data de o autoritate sau de o persoana oficiala; porunca. ◊ Expr. La ordinele cuiva = la dispozitzia cuiva. Sub ordinele cuiva = sub comanda cuiva sub conducerea cuiva. La ordin! = va stau la dispozitzie. ♦ (Concr.) Act care contzine o dispozitzie cu caracter obligatoriu. ◊ Ordin de zi = act prin care comandantul unei unitatzi militare se adreseaza in anumite ocazii intregii unitatzi. Ordin de chemare = dispozitzie scrisa a unei autoritatzi militare prin care o persoana din cadrele de rezerva ale armatei este chemata la unitate. Ordin de serviciu = act prin care cineva primeshte o insarcinare oficiala; delegatzie. Ordin de plata = dispozitzie data de catre o banca pentru a plati o suma de bani unei persoane fizice sau juridice. 2. Decoratzie superioara medaliei. 3. (Biol.) Categorie sistematica subordonata clasei care cuprinde una sau mai multe familii strans inrudite shi cu caractere asemanatoare. 4. (Arhit.) Ansamblu de elemente constructive shi decorative care definesc caracteristicile stilurilor de baza grecoromane. 5. Comunitate monahala infiintzata in vederea propagandei religioase. ♦ Comunitate medievala de cavalericalugari care participau la actziuni razboinice. 6. Rang categorie (dupa importantza). ◊ Expr. De ordin(ul)... = cu caracter (de)... De prim(ul) ordin = de prim(ul) rang. ♦ (Inv.) Ordine categorie domeniu. ♦ Regula ordine. Din lat. ordo inis fr. ordre.

ordin sn [At: (a. 1771) URICARIUL XXI 211 / V: (inv) ord^[1] ~den / Pl: ~e shi (iuz) ~uri (nob) ~i / E: lat ordo inis it ordine fr ordre] 1 Dispozitzie data subalternilor de o autoritate sau de un reprezentant al unei autoritatzi Si: (inv) porunca. 2 (Ie) La ~ele cuiva La dispozitzia cuiva gata ai indeplini cererile sau dorintzele. 3 (Ie) Sub ~ele cuiva Sub comanda cuiva. 4 (Ie) La ~! Va stau la dispozitzie. 5 (Ccr) Act care contzine o dispozitzie cu caracter obligatoiu. 6 (Is) ~ de front Dispozitzie data de comandantul unei unitatzi militare referitoare la organizarea serviciului de zi shi la bunul mers al activitatzii in unitatea respectiva. 7 (Inv; is) ~ de zi Act prin care comandantul unei mari unitatzi militare se adreseaza intregii unitatzi in anumite ocazii (sarbatori victorii evidentzieri etc.) 8 (Is) ~ de chemare Dispozitzie scrisa a unei autoritatzi militare prin care o persoana din cadrele de rezerva ale armatei este chemata la unitate. 9 (Is) ~ de serviciu Act prin care cineva primeshte o insarcinare oficiala. 10 (Is) ~ de plata Dispozitzie data catre o banca de a plati o suma in numerar sau in cont de virament unei persoane fizice sau juridice. 11 Decoratzie superioara medaliei. 12 Categorie sistematica in zoologie shi in botanica superioara familiei shi inferioara clasei. 13 Sistem arhitectonic ale carui elemente sunt dispuse shi proportzionate dupa anumite reguli pentru a forma un ansamblu armonios shi regulat. 14 Comunitate monahala in diverse religii mai ales in cea catolica. 15 Comunitate medievala de cavalericalugari care participau la actziuni razboinice. 16 (Iuz) Clasa sociala. 17 Rang. 18 (Ila) De prim (sau de primul) ~ Superior intro ierarhie valorica Si: excelent. 19 Domeniu. 20 (Ie) De ~ sa... De natura sa. 21 (Inv) Buna randuiala Si: ordine regula. corectata

ÓRDIN ordine s. n. 1. Dispozitzie obligatorie scrisa sau orala data de o autoritate sau de o persoana oficiala pentru a fi executata intocmai; porunca. ◊ Expr. La ordinele cuiva = la dispozitzia cuiva. Sub ordinele cuiva = sub comanda cuiva sub conducerea cuiva. La ordin! = va stau la dispozitzie. ♦ (Concr.) Act care contzine o dispozitzie cu caracter obligatoriu. ◊ Ordin de zi = act prin care comandantul unei mari unitatzi militare se adreseaza intregii unitatzi in anumite ocazii. Ordin de chemare = dispozitzie scrisa a unei autoritatzi militare prin care o persoana din cadrele de rezerva ale armatei este chemata la unitate. Ordin de serviciu = act prin care cineva primeshte o insarcinare oficiala; delegatzie. Ordin de plata = dispozitzie data de catre o banca pentru a plati o suma de bani unei persoane fizice sau juridice. 2. Decoratzie superioara medaliei. 3. Categorie sistematica in zoologie shi in botanica superioara familiei shi inferioara clasei. 4. Sistem arhitectonic ale carui elemente sunt dispuse shi proportzionate dupa anumite reguli pentru a forma un ansamblu armonios shi regulat. 5. Comunitate monahala intalnita in diverse religii care sustzine o propaganda activa in favoarea religiei respective. ♦ Comunitate medievala de cavalericalugari care participau la actziuni razboinice. 6. Rang categorie (dupa importantza). ◊ Expr. De ordin(ul)... = cu caracter (de)... De prim(ul) ordin = de prim(ul) rang. ♦ (Inv.) Ordine categorie domeniu. ♦ Regula ordine. Din lat. ordo inis fr. ordre.

ÓRDIN² ordine s. n. 1. Dispozitzie orala sau scrisa data de o autoritate sau de o persoana (oficiala) unei autoritatzi sau persoane (subalterne) shi care trebuie executata intocmai; porunca. Ordinul e sa cercetam tot ce intilnim in cale. CAMIL PETRESCU U. N. 264. Intro dimineatza Gogu a primit ordinul sa se prezinte la un regiment de pe tzarmul Dunarii. C. PETRESCU S. 119. Trupa totdeauna executa ordinele raspunse generalul. REBREANU R. II 227. ◊ Expr. La ordinele cuiva = la dispozitzia cuiva gata ai indeplini dorintzele. Ori care scena domnul meu; eu sint la ordinele dvoastre. ALECSANDRI T. I 286. Sub ordinele cuiva = la comanda cuiva sub conducerea cuiva. Graurii par a fi supushi la o tactica ce se exercita cu o disciplina militara subt ordinele unui shef. ODOBESCU S. III 30. La ordin! = sint gata a va executa porunca va ascult va stau la dispozitzie. Am o rugaminte domnule Ispas. [SHeful:] La ordin! SEBASTIAN T. 222. A da ordin = a ordona. ♦ (Concretizat) Act hirtie care contzine o asemenea dispozitzie. Ordin de plata. ▭ Locotenentul Vieru il dadu dezertor trimitzind in satul lui la postul de jandarmi ordin de urmarire. CAMILAR N. I 203. SHi nu da banii decit cind ai ordinul la mina. CAMIL PETRESCU P. V. 124. Ordin de zi = act prin care comandantul unei unitatzi militare importante se adreseaza intregii unitatzi in anumite ocazii extraordinare (sarbatoriri victorii evidentzieri deosebite etc.). Mareshalul... a citit ordinul de zi. STANCU U.R.S.S. 49. (Ieshit din uz) Ordin de chemare = dispozitzie scrisa (a unei autoritatzi militare) prin care o persoana facind parte din cadrele de rezerva ale armatei era chemata la unitate. 2. Decoratzie. Uzina a fost decorata cu trei ordine. Zp (in denumirea unor decoratzii) «Ordinul Muncii» clasa I. 3. Termen folosit in clasificarea plantelor shi a animalelor care indica o unitate cuprinzind una sau mai multe familii. Clasa arahnidelor cuprinde zece ordine. 4. Sistem arhitectonic ale carui elemente sint dispuse shi proportzionate dupa anumite reguli pentru a forma un ansamblu armonios shi regulat. Ordinul doric v. doric. Ordinul ionic v. ionic. Ordinul corintic v. corintic. 5. Comunitate monahala catolica. V. congregatzie. Ordinul iezuitzilor. Ordinul carmelitelor. ♦ Comunitate medievala de cavalericalugari care participau la actziuni militare. Ordinul templierilor. Ordinul cruciatzilor. 6. (Insotzit de determinari adjectivale indicind caracterul natura felul) Rang categorie (dupa importantza). Creantza de prim ordin. ◊ Expr. De ordin... = cu caracter... Considerente de ordin economic. De prim(ul) ordin = de prim(ul) rang excelent. ♦ (Invechit) Ordine categorie domeniu. Zici iara k suma binelui in lume covirsheshte suma raului atit in ordinul moral cit shi in cel fizic. BOLINTINEANU O. 361. ♦ (Rar) Lucru obishnuit comun. Confera fericitzilor proprietari o situatzie cu totul in afara de ordin. ARGHEZI P. T. 102.

ÓRDIN s.n. 1. Porunca; comanda. 2. Comunitate catolica de calugari care se supuneau anumitor reguli; cin tagma. ♦ Comunitate de cavaleri calugari din evul mediu. ♦ Societate asociatzie in care cineva era primit in semn de onoare. 3. Decoratzie; distinctzie conferita de stat. 4. Dispozitzie de plata (a unei sume etc.). 5. (Biol.) Grup intermediar intre clasa shi familie. 6. Sistem de arhitectura ale carui elemente sunt dispuse shi proportzionate dupa anumite reguli incat sa alcatuiasca un tot armonios. 7. Rang categorie. V. ordine. ◊ De prim ordin = de prim rang excelent. 8. De ordin = de natura... cu caracter... [< lat. ordo cf. it. ordine].

ÓRDIN s. n. 1. dispozitzie obligatorie data de o autoritate sau persoana oficiala; porunca; comanda. 2. comunitate catolica de calugari care se supuneau anumitor reguli de organizare shi de activitate; cin tagma. ◊ comunitate de cavaleri calugari din evul mediu. ◊ societate asociatzie in care cineva era primit in semn de onoare. 3. decoratzie superioara medaliei. 4. dispozitzie de plata (a unei sume). 5. (biol.) grup intre clasa shi familie. 6. (mat.) ~ de multiplicitate (al radacinii unei ecuatzii algebrice) = numar natural care arata de cate ori apare o radacina (solutzie) intro ecuatzie algebrica. 7. sistem de arhitectura ale carui elemente sunt dispuse shi proportzionate dupa anumite reguli. 8. rang. categorie. ♦ de ŭl = cu caracter (de); de prim ~ = de cea mai buna calitate excelent. (< lat. ordo inis fr. ordre)

ÓRDIN¹ ~e n. Dispozitzie scrisa sau orala emisa de o autoritate sau de o persoana oficiala spre a fi indeplinita de cei vizatzi; porunca; comanda. ◊ La ~ele cuiva la dispozitzia cuiva. ~ de plata dispozitzie in scris data unei banci de catre un debitor pentru a vira din contul sau o anumita suma de bani in contul unui creditor. /<lat. ordo ~inis fr. ordre

ÓRDIN² ~e n. Decoratzie guvernamentala superioara medaliei. /<lat. ordo ~inis fr. ordre

ÓRDIN³ ~e n. 1) Treapta intro ierarhie; rang. De prim ~. 2) biol. Categorie sistematica inferioara clasei shi superioara familiei. /<lat. ordo ~inis fr. ordre

ÓRDIN⁴ ~e n. 1) (in Europa medievala) Comunitate monahocavalereasca care lua parte la actziuni razboinice. 2) Societate secreta. ~ul masonilor. /<lat. ordo ~inis fr. ordre

ordin n. 1. porunca catre un inferior: a da ordine; ordin de zi proclamatziune facuta trupelor de o capetenie; 2. clasa sociala: ordinul patricienilor plebeilor; 3. societate religioasa ai carii membri traiesc dupa anumite regule: ordinul shfantului Benedict; 4. hirotonirea preotzilor (la Catolici): ordine ecleziastice; 5. semn distinctiv al unui ordin de cavalerie: ordinul Steaua Romaniei Coroana Romaniei; 6. Zool. diviziunea claselor reunirea de familii; 7. dispozitziune particulara a capitelelor shi intabulamentelor cari disting diferitele moduri arhitectonice: ordinul doric ionic corintian toscan shi compozit. In cursul rasboiului austroroman (Dec. 1916) s’au creat ordinele: Mihai Viteazul pentru fapte exceptzionale de rasboiu facute de militari cari s’au distins in fatza inamicului (are trei clase): Steaua Romaniei shi Coroana Romaniei cu spade incrucishate prin ramurile crucii oferite pentru fapte meritorii militare; iar in Martie 1917 s’a infiintzat ordinul Crucea Regina Maria acordata celor ce s’au distins in chestiunile sanitare. V. medalie.

*ordin n. pl. e (d. fr. ordre m. dar acomodat [k shi ordine] dupa lat. ordo órdinis [m.] rind shir; it. órdine [m.]). Porunca comandament al unuĭ superior: regimentu primi ordin sa inainteze colonelu dadu ordin de plecare. Clasa sociala treapta sociala: ordinu patricienilor oplebeilor (V. teapa). Tagma societate calugareasca saŭ militara: ordinu franciscanilor ordinu templierilor (V. orta). Sacrarea preutzilor la catolicĭ. Companie de onoare instituita p. a recompensa meritele pintr’o decoratziune: ordinu Legiuniĭ de onoare (in Francia) al Steleĭ Romaniiĭ. Subdiviziune a claseĭ in shtiintzele naturale: ordinu se imparte in familiĭ. Stilu forma coloanelor shi intabulamentelor in arhitectura: ordinu doric ionic corintian toscan shi compus. SHir rind: acelashĭ ordin de ideĭ (nu aceĭashĭ ordine). Rang treapta grad mina: orator de primu ordin (nu prima ordine). Andosamentu uneĭ politze. Natura fel caracter: chestiune de ordin politic. Cuvint de ordin (nu de ordine) cuvint pin care se recunosc intre eĭ partizaniĭ uneĭ societatzĭ (lozinca parola) saŭ deviza. Ordin de zi ordin general proclamatziune adresata de un comandant unor trupe relativ la serviciu interior la regule de politzie legĭ decrete deciziunĭ laude mustrarĭ sh. a. Bilet la ordin. V. bilet.

ord³ sn vz ordin

orden sn vz ordin

órdin s. n. pl. órdine

órdin s. n. pl. órdine

+prim ordin (de ~) (de cea mai buna calitate) loc. adj. (personalitatzi ~)

ÓRDIN s. I. 1. v. dispozitzie. 2. v. comanda. 3. v. consemn. 4. v. chemare. II. v. categorie. III. ordin calugaresc v. congregatzie; ordin monahal v. congregatzie.

ORDIN s. I. 1. dispozitzie hotarire porunca (pop.) porunceala (inv.) ashezamint carte farmuta invatzatura mandat orinduiala orinduire pitac poruncita povelenie povelire pravila rinduiala strinsoare shart tertip ucaz (rusism inv.) pricaz. (A emis a primit un ~.) 2. comanda porunca. (Asculta ~ la mine!) 3. (MIL.) consemn dispozitzie. (~ de a ramine in cazarma.) 4. (MIL.; concr.) chemare (prin Transilv. shi Maram.) porunca. (A primit ~ shi sa prezentat la unitate.) II. (BIS.) ordin calugaresc = congregatzie ordin monahal; ordin monahal = congregatzie ordin calugaresc.

órdin (órdine) s. n. Porunca comandament. It. ordine. E dubletul lui ordine s. f. (rinduiala) din lat. ordinem (sec. XIX). Der. (din fr.) ordinal adj.; ordinar adj. (curent vulgar); ordinantza s. f. din pol. ordynans (Tiktin) sec. XVIII inv.; ordona vb.; ordonantza s. f. din germ. Ordonnanz cf. rus. orodonanc; ordonator s. m.; ordonantza vb. (a da a emite un act); coordona vb.; dezordine s. f.; dezordona vb.; subordina (var. subordona) vb. din fr. subordonner.

ORDIN DE MISIUNE document oficial in care se inregistreaza efectuarea fiecarui zbor cuprinzand diverse date legate de tipul aeronavei componentza echipajului scopul zborului zona de actziune sau ruta inaltzimea maxima de zbor etc.

órdin ordine s. n. 1. Dispozitzie obligatorie scrisa sau orala data de o autoritate sau de un reprezentant al acesteia; porunca. 2. Ordine calugareshti = asociatzii monahale din Occident infiintzate in vederea propagandei religioase shi intaririi catolicismului shi anume: ordine mari: augustinieni benedictini carmelitzi cartezieni cistercieni dominicani franciscani iezuitzi shi premonstrateni; ordine mici: capucini piarishti trapishti ursuline sh.a. 3. Ordine religioase de cavaleri = organizatzii militare in cadrul Bis. romanocatolice in care monahismul era unit cu cavalerismul pentru a lupta cu armele pentru cauza creshtinismului mai intai in Palestina in timpul cruciadelor apoi shi in Europa (de ex. ioanitzii templierii teutonii sh.a.). Din lat. ordo inis fr. ordre.

FRANCMASONERIA (ORDINUL MASONILOR) asociatzie (fraternitate) de elite nonprofit liber consimtzita universala (fara bariere natzionale rasiale sau confesionale) secreta (sau mai degraba „discreta”) care adera la o anumita explicatzie metafizica a lumii de obicei cu caracter esoteric; are o orientare filantropica shi activeaza pentru ameliorarea calitatzii vietzii atat pe plan material cat shi moral al oamenilor k shi pentru progresul individual shi social. Inceputuri legendare obscure sunt plasate in Antichitate. F. moderna apare in sec. 18 raspandinduse in Europa shi S.U.A. diversificanduse in peste 50 de rituri. In Romania a fost introdusa in epoca fanariota (prin 1733) de A.M. del Chiaro (fost secretar al lui Constantin Brancoveanu). Intre 1740 shi 1750 se constituie primele loji la Iashi shi Bucureshti. Dupa 1750 apar primele loji in Transilvania. Prima grupare masonica mai importanta din Romania a fost Societatea Filarmonica (1833). In sec. 20 f. a primit cele mai drastice lovituri cea mai importanta fiind interzicerea ei in Germania (1933). In Romania la 24 febr. 1937 Marea Loja Natzionala (condusa de J. Pangal) sa autodizolvat sub presiunea regelui Carol II. In 1944 f. romana reincepe sa activeze legal. In iun. 1948 autoritatzile comuniste ordona inchiderea lojilor masonice din tzara dupa care (incepand din 1950) urmeaza condamnarile capilor masoneriei. F. romana reincepe sa activeze in tzara din 1990. In momentul de fatza in Romania exista o mishcare masonica in curs de structurare sub trei obedientze: a „Marelui Orient al Frantzei” a „Marelui Orient al Italiei” shi a lojei „Americanocanadiene”.