dóric ~a a [At: GALACTION O. A. I 519 / Pl: ~ici ~ice / E: fr dorique] 12 Dorian (34). 3 (Is) Stil (rar ordin) ~ Una dintre cele trei forme arhitectonice vechi greceshti sobra shi simpla cu coloane fara baza shi capiteluri fara ornamente. 4 (D. edificii sau elemente arhitectonice) Construit in stil doric (3).

DÓRIC A dorici e adj. (Arhit.; in expr.) Stil (sau ordin) doric = cea mai veche shi mai sobra dintre cele trei forme arhitectonice vechi greceshti caracterizata prin coloane fara baza shi capiteluri fara ornamente. ♦ (Despre cladiri sau elemente arhitectonice) In stil doric. Putzina lumina care... izbea [templul din Corint] dadea columnelor lui grele dorice o infatzishare strivitoare shi fioroasa. GALACTION O. I 519.

DÓRIC A adj. Ordin doric = ordin arhitectonic grec caracterizat prin sobrietate shi simplitate friza fiind decorata cu triglife shi metope. ♦ (Despre elemente arhitectonice cladiri) In stil doric. [Cf. it. dorico lat. doricus].

DÓRIC A adj. 1. ordin ~ = ordin arhitectonic in Grecia antica caracterizat prin robustetze shi sobrietate prin coloane fara baza cu friza decorata cu triglife shi metope. ◊ (despre elemente arhitecturale cladiri) in stil doric. 2. (muz.) mod ~ = mod melodic a carui scara muzicala se deosebeshte de cea a modului minor natural prin faptul k treapta a 4a urcata in loc sa formeze cu tonica o sexta mica formeaza o sexta mare. (< fr. dorique lat. doricus gr. dorikos)

DÓRIC ~k (~ci ~ce) (despre stil in arhitectura) Care se caracterizeaza prin coloane robuste fara baza shi cu capitel lipsit de ornamente; simplu shi sobru. Coloana ~k. /<fr. dorique lat. doricus

doric a. 1. propriu Dorienilor: dialect doric; 2. ordinul doric cel mai vechiu ordin de arhitectura greaca caracterizat prin sobrietate lipsa de baza etc.

* doríc a adj. Al Dorienilor (o parte din vechiĭ Grecĭ): dialectu doric. Stil doric stilu cel maĭ simplu intrebuintzat la columne.

dóric adj. m. pl. dórici; f. dórica pl. dórice

dóric adj. m. pl. dórici; f. sg. dórica pl. dórice