ÓRDIN ordine s. n. 1. Dispozitzie obligatorie scrisa sau verbala data de o autoritate sau de o persoana oficiala; porunca. ◊ Expr. La ordinele cuiva = la dispozitzia cuiva. Sub ordinele cuiva = sub comanda cuiva sub conducerea cuiva. La ordin! = va stau la dispozitzie. ♦ (Concr.) Act care contzine o dispozitzie cu caracter obligatoriu. ◊ Ordin de zi = act prin care comandantul unei unitatzi militare se adreseaza in anumite ocazii intregii unitatzi. Ordin de chemare = dispozitzie scrisa a unei autoritatzi militare prin care o persoana din cadrele de rezerva ale armatei este chemata la unitate. Ordin de serviciu = act prin care cineva primeshte o insarcinare oficiala; delegatzie. Ordin de plata = dispozitzie data de catre o banca pentru a plati o suma de bani unei persoane fizice sau juridice. 2. Decoratzie superioara medaliei. 3. (Biol.) Categorie sistematica subordonata clasei care cuprinde una sau mai multe familii strans inrudite shi cu caractere asemanatoare. 4. (Arhit.) Ansamblu de elemente constructive shi decorative care definesc caracteristicile stilurilor de baza grecoromane. 5. Comunitate monahala infiintzata in vederea propagandei religioase. ♦ Comunitate medievala de cavalericalugari care participau la actziuni razboinice. 6. Rang categorie (dupa importantza). ◊ Expr. De ordin(ul)... = cu caracter (de)... De prim(ul) ordin = de prim(ul) rang. ♦ (Inv.) Ordine categorie domeniu. ♦ Regula ordine. Din lat. ordo inis fr. ordre.