ÓRDIN ordine s. n. 1. Dispozitzie obligatorie scrisa sau orala data de o autoritate sau de o persoana oficiala pentru a fi executata intocmai; porunca. ◊ Expr. La ordinele cuiva = la dispozitzia cuiva. Sub ordinele cuiva = sub comanda cuiva sub conducerea cuiva. La ordin! = va stau la dispozitzie. ♦ (Concr.) Act care contzine o dispozitzie cu caracter obligatoriu. ◊ Ordin de zi = act prin care comandantul unei mari unitatzi militare se adreseaza intregii unitatzi in anumite ocazii. Ordin de chemare = dispozitzie scrisa a unei autoritatzi militare prin care o persoana din cadrele de rezerva ale armatei este chemata la unitate. Ordin de serviciu = act prin care cineva primeshte o insarcinare oficiala; delegatzie. Ordin de plata = dispozitzie data de catre o banca pentru a plati o suma de bani unei persoane fizice sau juridice. 2. Decoratzie superioara medaliei. 3. Categorie sistematica in zoologie shi in botanica superioara familiei shi inferioara clasei. 4. Sistem arhitectonic ale carui elemente sunt dispuse shi proportzionate dupa anumite reguli pentru a forma un ansamblu armonios shi regulat. 5. Comunitate monahala intalnita in diverse religii care sustzine o propaganda activa in favoarea religiei respective. ♦ Comunitate medievala de cavalericalugari care participau la actziuni razboinice. 6. Rang categorie (dupa importantza). ◊ Expr. De ordin(ul)... = cu caracter (de)... De prim(ul) ordin = de prim(ul) rang. ♦ (Inv.) Ordine categorie domeniu. ♦ Regula ordine. Din lat. ordo inis fr. ordre.