*ordin n. pl. e (d. fr. ordre m. dar acomodat [k shi ordine] dupa lat. ordo órdinis [m.] rind shir; it. órdine [m.]). Porunca comandament al unuĭ superior: regimentu primi ordin sa inainteze colonelu dadu ordin de plecare. Clasa sociala treapta sociala: ordinu patricienilor oplebeilor (V. teapa). Tagma societate calugareasca saŭ militara: ordinu franciscanilor ordinu templierilor (V. orta). Sacrarea preutzilor la catolicĭ. Companie de onoare instituita p. a recompensa meritele pintr’o decoratziune: ordinu Legiuniĭ de onoare (in Francia) al Steleĭ Romaniiĭ. Subdiviziune a claseĭ in shtiintzele naturale: ordinu se imparte in familiĭ. Stilu forma coloanelor shi intabulamentelor in arhitectura: ordinu doric ionic corintian toscan shi compus. SHir rind: acelashĭ ordin de ideĭ (nu aceĭashĭ ordine). Rang treapta grad mina: orator de primu ordin (nu prima ordine). Andosamentu uneĭ politze. Natura fel caracter: chestiune de ordin politic. Cuvint de ordin (nu de ordine) cuvint pin care se recunosc intre eĭ partizaniĭ uneĭ societatzĭ (lozinca parola) saŭ deviza. Ordin de zi ordin general proclamatziune adresata de un comandant unor trupe relativ la serviciu interior la regule de politzie legĭ decrete deciziunĭ laude mustrarĭ sh. a. Bilet la ordin. V. bilet.