ÓRDIN s.n. 1. Porunca; comanda. 2. Comunitate catolica de calugari care se supuneau anumitor reguli; cin tagma. ♦ Comunitate de cavaleri calugari din evul mediu. ♦ Societate asociatzie in care cineva era primit in semn de onoare. 3. Decoratzie; distinctzie conferita de stat. 4. Dispozitzie de plata (a unei sume etc.). 5. (Biol.) Grup intermediar intre clasa shi familie. 6. Sistem de arhitectura ale carui elemente sunt dispuse shi proportzionate dupa anumite reguli incat sa alcatuiasca un tot armonios. 7. Rang categorie. V. ordine. ◊ De prim ordin = de prim rang excelent. 8. De ordin = de natura... cu caracter... [< lat. ordo cf. it. ordine].