ÓRDINE ordini s. f. 1. Dispozitzie succesiune regulata cu caracter spatzial temporal logic moral estetic; organizare inshiruire rand randuire oranduiala. ◊ Ordine de bataie = dispozitiv de lupta. Ordine de zi = program care cuprinde totalitatea problemelor ce urmeaza sa fie discutate intro shedintza intro adunare. ◊ Loc. adj. shi adv. La ordinea zilei = de actualitate; important pe primul plan. 2. Ashezare a unor obiecte potrivit unor cerintze de ordin practic shi estetic randuiala; p. ext. functzionare buna armonioasa; disciplina regula. ◊ Loc. adv. In ordine = asha cum se cuvine; in regula. ◊ Expr. A chema pe cineva la ordine = a soma pe cineva sa respecte anumite norme (de conduita) incalcate; a admonesta. 3. Principiu de cauzalitate sau de finalitate a lumii lege proprie naturii. ◊ Expr. (Inv.) De ordine = de natura... de felul... de domeniul. 4. Organizare oranduire sociala politica economica; regim; spec. stabilitate sociala. ◊ Ordine publica = ordine politica economica shi sociala dintrun stat care se asigura printrun ansamblu de norme shi masuri deosebite de la o oranduire sociala la alta shi care se concretizeaza in functzionarea normala a aparatului de stat mentzinerea linishtii cetatzenilor shi respectarea drepturilor acestora. Din lat. ordo inis it. ordine.

ordine sf [At: MAN. SANAT. 192/21 / V: (inv) ~na / Pl: ~ni / E: lat ordo inis] 1 Succesiune a unor lucruri sau fapte inshiruite in timp sau spatziu Si: oranduiala rand. 2 (Mil; inv; is) ~ de bataie Dispozitiv de lupta. 3 (Is) ~ de zi sau ~a zilei Program cuprinzand totalitatea chestiunilor care urmeaza a fi discutate intro shedintza intro adunare etc. 45 (Iljv) La ~a zilei (Care este) de actualitate. 67 (Ial) (Care este) pe primul plan. 8 (Ioc dezordine) Ashezare a unor obiecte potrivit unor cerintze de ordin practic shi estetic Si: randuiala. 9 (Pex) Functzionare buna. 10 Disciplina. 11 (Is) Oameni de ~ Persoane care au sarcina sa vegheze la pastrarea disciplinei in timpul manifestarilor. 12 (Ilav) In ~ Asha cum se cuvine. 13 (Ie) A chema (pe cineva) la ~ A soma pe cineva sa respecte anumite reguli de conduita care lea incalcat. 14 Mers firesc al lucrurilor al evenimentelor. 15 Oranduire sociala politica economica Si: regim. 16 (Inv) Rang. 17 (Inv; ilpp) De ~ De natura. 18 (Inv) Dispozitzie.

ÓRDINE ordini s. f. 1. Dispozitzie succesiune regulata cu caracter spatzial temporal logic moral estetic; organizare inshiruire rand randuire oranduiala. ◊ Ordine de bataie = dispozitiv de lupta. Ordine de zi = program care cuprinde totalitatea problemelor care urmeaza sa fie discutate intro shedintza intro adunare. ◊ Loc. adj. shi adv. La ordinea zilei = de actualitate care face valva; important. 2. Ashezare a unor obiecte potrivit unor cerintze de ordin practic shi estetic randuiala; p. ext. conformitate cu o cerintza cu o norma cu o disciplina cu o regula. ◊ Loc. adv. In ordine = asha cum se cuvine; in regula. ◊ Expr. A chema pe cineva la ordine = a soma pe cineva sa respecte anumite norme (de conduita) incalcate; a admonesta. 3. Principiu de cauzalitate sau de finalitate a lumii lege proprie naturii. ◊ Expr. (Inv.) De ordine = de natura... de felul... de domeniul. 4. Organizare oranduire sociala politica economica; regim; spec. stabilitate sociala respectul institutziilor sociale stabilite. ◊ Ordine publica = ordine politica economica shi sociala dintrun stat care se asigura printrun ansamblu de norme shi masuri deosebite de la o oranduire sociala la alta shi se traduce prin functzionarea normala a aparatului de stat mentzinerea linishtii cetatzenilor shi a respectarii drepturilor acestora. Din lat. ordo inis it. ordine.

ÓRDINE (rar) ordini s. f. 1. Dispozitzie mod de succesiune metodica a unor lucruri sau fapte (inshiruite in timp sau in spatziu); orinduiala inshiruire rinduire. Ordine crescatoare. Ordine cronologica. Numar de ordine. Ordine de zi = program cuprinzind totalitatea chestiunilor care urmeaza a fi discutate intro shedintza intro conferintza etc. Era vorba k astazi la patru dupaamiaza sa se tzina... o shedintza cu un singur punct pe ordinea de zi. GALAN B. I 112. ◊ Loc. adj. La ordinea zilei = care este de actualitate despre care se vorbeshte care face vilva. Stau de vorba la masa lor obicinuita intro berarie despre chestiunile la ordinea zilei. CARAGIALE O. II 235. 2. Dispozitzie ashezare a unor obiecte conform unor cerintze de ordin practic shi estetic; p. ext. buna functzionare mers reglementar; rinduiala disciplina regula. Ishi face ordine pe birou ishi ashazan teanc deoparte cele doua cartzi shi caietul. VLAHUTZA O. A. III 87. ◊ Fig. Nu puteam... sa nu admir cultura variata ordinea shi puterea spiritului acestui om. GALACTION O. I 232. ◊ Expr. A chema la ordine = a soma (pe cineva) sa se supuna anumitor reguli de conduita care lea calcat. 3. Orinduire (sociala politica economica); regim. Urmarind pe oamenii noi in faptele lor maretze literatura sovietica i fixeaza cu credintza shi iubire k pe cea mai frumoasa realizare a ordinei socialiste. SADOVEANU E. 196. Lupta pentru schimbarea ordinii sociale. IBRAILEANU SP. CR. 10. 4. (Invechit numai in expr.) De ordine... = de natura de domeniu. Este destul sa ne bucuram de frumos de orice ordine ar fi acel frumos. MACEDONSKI O. IV 129. Sa luam acuma un exemplu mult mai complex de ordine sufleteasca. GHEREA ST. CR. II 52. Varianta: (invechit) órdin (BOLINTINEANU O. 248) s. n.

ÓRDINE s.f. 1. Dispozitzie aranjament al unor lucruri al unor fapte facut dupa anumite reguli etc.; organizare inshiruire. ◊ Ordine de zi = program care cuprinde chestiunile ce urmeaza sa fie discutate intro shedintza. 2. Randuiala regula disciplina. 3. Oranduire regim organizare (sociala economica etc.). [Gen. nii var. ordin s.n. / cf. lat. ordo it. ordine].

ÓRDINE s. f. 1. dispozitzie aranjament al unor lucruri al unor fapte dupa anumite reguli etc.; organizatzie inshiruire. ♦ ~ de zi = program care cuprinde chestiunile ce urmeaza sa fie discutate intro shedintza. 2. principiu de cauzalitate a lumii lege proprie naturii. ◊ randuiala regula disciplina. 3. oranduire organizare; regim. 4. (mat.) relatzie de ~ = relatzie tranzitiva intre elementele unei multzimi. (< lat. ordo inis it. ordine)

ÓRDINE f. 1) Stare de oranduiala shi de sistematizare; organizare armonioasa. 2) Succesiune regulata a lucrurilor. ◊ ~ de zi program de chestiuni ce trebuie sa fie discutate intro shedintza sau adunare. La ~ea zilei de actualitate; important. 3) Regula sau norma dupa care se infaptuieshte ceva. ◊ A chema (pe cineva) la ~ a obliga pe cineva sa respecte anumite norme (de comportare) care lea incalcat. 4) Mod de organizare a vietzii politice economice shi sociale a unui stat; regim. ◊ ~ publica stare care asigura activitatea normala a organelor de stat shi a celor publice respectarea drepturilor cetatzenilor shi paza proprietatzii obshteshti. 5) Manifestare a principiului de cauzalitate shi finalitate a lumii. [G.D. ordinii] /<lat. ordo ~inis it. ordine

ordine f. 1. dispozitziunea lucrurilor dupa rangul sau locul cuvenit: a asheza cartzile dupa ordinea materiilor; 2. functzionarea regulata a unui Stat a unei administratziuni: a mentzine ordinea; 3. lege regula stabilita de natura de autoritate: ordinea sociala; 4. rang ce ocupa intre ele spiritele talentele: orator de prima ordine; 5. dispozitziunea unei trupe: ordine de bataie; 6. regularitate exactitate economie: a trai cu ordine; ordinea zilei lucrarea cu care o adunare trebue sa se ocupe in shedintza prezenta: a trece la ordinea zilei a departa o propunere spre a relua cursul lucrarilor; chemare la ordine blamul ce preshedintele unei adunari inflige unui membru care se departeaza dela regulament.

*órdine f. (fr. ordre shi lat. ordo órdinis. V. ordin). Rinduĭala ashezare dupa rind shi cuviintza: ordine cronologica numerica alfabetica. Rinduĭala ashezare saŭ functzionare utila shi armonica: a lasa a pune hirtiile in ordine trupele se desfashuraŭ in ordine. Dispozitziune formatziune: ordinea de lupta a uneĭ trupe. Linishte care decurge din supunerea la legĭ regulamente lu uzurĭ: a turbura ordinea sociala. Regularitate exactitate economie: a trai cu ordine. Ordinea zileĭ shiru lucrurilor lucrurile care vin la rind intr’o shedintza. A fi la ordinea zileĭ a fi la rind p. a fi pus in discusiune: votarea bugetuluĭ era la ordinea zileĭ. Fig. A fi in gura lumiĭ: ispravile luĭ eraŭ continuŭ la ordinea zileĭ. A trece la ordinea zileĭ a departa o chestiune shi a trece la altele intr’o shedintza. A chema pe cineva la ordine aĭ face observatziune k pin purtarea sa s’a departat de regulament vorbind de un pretident care face observatziune unuĭ membru al uneĭ adunarĭ. V. ashezatura.

ordina sf vz ordine

ÓRDIN¹ s. n. V. ordine.

órdine s. f. g.d. art. órdinii; pl. órdini

órdine s. f. g.d. art. órdinii; pl. órdini

ordine gen. ordinii

ÓRDINE s. 1. organizare oranduiala regula randuiala (inv.) tocmeala tocmire. (O ~ desavarshita domnea acolo.) 2. v. randuiala. 3. succesiune. (O ~ descrescanda a elementelor shirului.) 4. ordine de zi = agenda. (Ce puncte figureaza pe ~?) 5. organizare randuiala rost. (~ lumii nu se schimba cu pamflete.) 6. v. disciplina.

ORDINE s. 1. organizare orinduiala regula rinduiala (inv.) tocmeala tocmire. (O ~ desavirshita domnea acolo.) 2. regula rinduiala rost socoteala (inv. shi reg.) soroc. (SHtie ~ lucrurilor.) 3. succesiune. (O ~ descrescinda a elementelor shirului.) 4. organizare rinduiala rost. (~ lumii nu se schimba cu pamflete.) 5. disciplina regula rinduiala. (Obishnuit cu ~; respectatzi ~.)

Ordine ≠ debandada dezmatz dezordine haos neordine

ÓRDINE s. f. (cf. lat. ordo inis it. ordine): inshiruire dupa anumite reguli; organizare in raport cu anumite cerintze. Se vorbeshte astfel despre o. partzilor de propozitzie in cadrul propozitziei (subiect + predicat sau subiect + atribut + predicat + complement intro o. obishnuita; predicat + subiect sau predicat + complement + subiect + atribut intro o. neobishnuita) despre o. propozitziilor in fraza (propozitzie principala + propozitzie secundara intro o. obishnuita; propozitzie secundara + propozitzie principala sau propozitzie secundara + propozitzie principala + propozitzie secundara intro o. neobishnuita). ◊ ~ alfabética: inshiruire in conformitate cu literele alfabetului (a b c etc.) alb bun cald etc. ◊ ~ líbera: ashezare a partzilor de propozitzie in propozitzie sau a propozitziilor in fraza in o. dorita de vorbitor sau de scriitor la libera lor alegere in raport cu preferintzele shi intentziile lor. ◊ ~ fíxa: ashezare a partzilor de propozitzie in propozitzie sau a propozitziilor in fraza intro o. stricta obligatorie impusa de o norma gramaticala de o exigentza a limbii literare (v. shi tópica).