ÓRDINE ordini s. f. 1. Dispozitzie succesiune regulata cu caracter spatzial temporal logic moral estetic; organizare inshiruire rand randuire oranduiala. ◊ Ordine de bataie = dispozitiv de lupta. Ordine de zi = program care cuprinde totalitatea problemelor care urmeaza sa fie discutate intro shedintza intro adunare. ◊ Loc. adj. shi adv. La ordinea zilei = de actualitate care face valva; important. 2. Ashezare a unor obiecte potrivit unor cerintze de ordin practic shi estetic randuiala; p. ext. conformitate cu o cerintza cu o norma cu o disciplina cu o regula. ◊ Loc. adv. In ordine = asha cum se cuvine; in regula. ◊ Expr. A chema pe cineva la ordine = a soma pe cineva sa respecte anumite norme (de conduita) incalcate; a admonesta. 3. Principiu de cauzalitate sau de finalitate a lumii lege proprie naturii. ◊ Expr. (Inv.) De ordine = de natura... de felul... de domeniul. 4. Organizare oranduire sociala politica economica; regim; spec. stabilitate sociala respectul institutziilor sociale stabilite. ◊ Ordine publica = ordine politica economica shi sociala dintrun stat care se asigura printrun ansamblu de norme shi masuri deosebite de la o oranduire sociala la alta shi se traduce prin functzionarea normala a aparatului de stat mentzinerea linishtii cetatzenilor shi a respectarii drepturilor acestora. Din lat. ordo inis it. ordine.