ORANDUÍRE oranduiri s. f. Actziunea de a orandui shi rezultatul ei. 1. Ashezare grupare intro anumita ordine intrun anumit fel; aranjare repartizare clasare. ♦ Organizare intocmire; stabilire. 2. Investire. 3. (Inv. shi reg.) Hotarare dispozitzie decizie ordin. 4. (Adesea cu determinarea „sociala”) Formatziune sociala. V. orandui.

oranduire sf [At: (a. 1826) GCR. II 253/25 / Pl: ~ri / E: orandui] (Inv) 1 Grupare intro anumita ordine Si: aranjare repartizare. 2 Organizare. 3 (Ban; Trs) Curatzenie. 4 Hotarare. 5 Numire intro functzie Si: investire. 6 Pregatire. 7 Punere la dispozitzie. 8 Incredintzare. 9 Indeplinire. 10 Ordin. 11 Treapta a dezvoltarii istorice a societatzii caracterizata printrun nivel determinat al fortzelor de productzie prin relatziile de productzie corespunzatoare acestuia shi prin suprastructura generata de aceste relatzii.

ORANDUÍRE oranduiri s. f. Actziunea de a orandui shi rezultatul ei. 1. Ashezare grupare intro anumita ordine intrun anumit fel; aranjare repartizare clasare. ♦ Organizare intocmire; stabilire. 2. Investire. 3. (Inv. shi reg.) Hotarare dispozitzie decizie ordin. 4. (Adesea cu determinarile „sociala” shi „socialeconomica”) Treapta a dezvoltarii istorice a societatzii caracterizata printrun nivel determinat al fortzelor de productzie prin relatziile de productzie corespunzatoare acestuia shi prin suprastructura generata de aceste relatzii; formatziune sociala formatziune socialeconomica. ◊ Oranduire de stat = organizare politica shi teritoriala a statului sub aspectul regimului shi al formei de stat precum shi al impartzirii administrativteritoriale determinata in esentza de caracterul oranduirii sociale. V. orandui.

oranduire f. actziunea de a orandui: pentru oranduirea dajdiilor BALC.

ORINDUÍRE orinduiri s. f. 1. (De obicei determinat prin «sociala») Forma de organizare a societatzii intro perioada data a dezvoltarii ei al carei caracter este determinat de modul de productzie a bunurilor materiale in primul rind de relatziile de productzie dintre oameni. Orinduirea feudala. Orinduirea socialista. ▭ In orinduirea primitiva principala diviziune a societatzii o constituie tribul. GRAUR S. E. 115. 2. Ashezare punere intro anumita ordine intrun anumit fel; grupare repartizare clasare. ♦ Organizare intocmire alcatuire; stabilire. Aceste adunari se convocate de domn pentru facerea legilor pentru orinduirea dajdiilor. BALCESCU O. II 13. 3. (Invechit shi regional) Hotarire ordin decizie dispozitzie. Vor urma intru toate tuturor orinduirilor lui pina la raspicarea judecatzii. SHEZ. V 50.

oranduíre s. f. g.d. art. oranduírii; pl. oranduíri

oranduíre s. f. g.d. art. oranduírii; pl. oranduíri

ORANDUÍRE s. 1. v. intocmire. 2. aranjare reglementare stabilire (rar) regulare (inv.) regularisire. (~ tuturor problemelor de rezolvat.) 3. v. formatziune. 4. oranduire economica v. baza economica. 5. regim sistem societate. (~ capitalista.) 6. (IST.) oranduire feudala = feudalism feudalitate societate feudala.

ORANDUÍRE s. v. dispozitzie hotarare ordin porunca.

ORINDUIRE s. 1. intocmire organizare orinduiala rinduiala (inv.) ashezamint. (Noua ~ a lucrurilor.) 2. aranjare reglementare stabilire (rar) regulare (inv.) regularisire. (~ tuturor problemelor de rezolvat.) 3. formatzie sistem. (~ socialeconomica.) 4. orinduire economica = baza economica structura economica. 5. regim sistem societate. (~ capitalista.) 6. (IST.) orinduire feudala = feudalism feudalitate societate feudala.

orinduire s. v. DISPOZITZIE. HOTARIRE. ORDIN. PORUNCA.