ORANDUÍRE oranduiri s. f. Actziunea de a orandui shi rezultatul ei. 1. Ashezare grupare intro anumita ordine intrun anumit fel; aranjare repartizare clasare. ♦ Organizare intocmire; stabilire. 2. Investire. 3. (Inv. shi reg.) Hotarare dispozitzie decizie ordin. 4. (Adesea cu determinarea „sociala”) Formatziune sociala. V. orandui.