clasare sf [At: POLIZU / V: (inv) clasuire / Pl: ~sari / E: clasa] 1 Aranjare (dupa caracteristici distinctive) pe clase sau pe categorii Si: clasat¹ (1). 2 Triere. 3 Obtzinere a unui anumit loc intro intrecere Si: clasat¹ (2). 4 Incetare a unui proces penal Si: clasat¹ (4). 5 Casare.

CLASÁRE s. f. Actziunea de a clasa. 1. Ashezare rinduire intro ordine (pe clase categorii). Clasarea shi pastrarea in ordine a materialelor contabile. 2. (Jur.) Scoatere de sub cercetare a unei pricini. Clasarea plingerii.

CLASÁRE s.f. Actziunea de a clasa shi rezultatul ei. ♦ (Jur.) Incetare a cercetarilor intro anumita chestiune shi inchidere a dosarului respectiv. [< clasa].

clasare f. 1. lucrarea de a clasa sau a asheza cu ordine; 2. starea lucrului clasat.

clasáre s. f. g.d. art. clasắrii; pl. clasắri

clasáre s. f. g.d. art. clasarii; pl. clasari

CLASÁRE s. 1. v. aranjare. 2. clasificare plasare situare. (~ lui pe primul loc in concurs.)

CLASARE s. 1. aranjare ashezare clasificare distribuire impartzire ordonare repartizare rinduiala rinduire sistematizare. (~ elementelor unui ansamblu.) 2. clasificare plasare situare. (~ lui pe primul loc in concurs.)