oranduire sf [At: (a. 1826) GCR. II 253/25 / Pl: ~ri / E: orandui] (Inv) 1 Grupare intro anumita ordine Si: aranjare repartizare. 2 Organizare. 3 (Ban; Trs) Curatzenie. 4 Hotarare. 5 Numire intro functzie Si: investire. 6 Pregatire. 7 Punere la dispozitzie. 8 Incredintzare. 9 Indeplinire. 10 Ordin. 11 Treapta a dezvoltarii istorice a societatzii caracterizata printrun nivel determinat al fortzelor de productzie prin relatziile de productzie corespunzatoare acestuia shi prin suprastructura generata de aceste relatzii.