investire sf [At: DA ms / Pl: ~ri / E: investi] 1 Punere a cuiva in mod oficial in posesia unui drept. 2 imputernicire data cuiva spre a exercita o autoritate etc. 3 Confirmare intro demnitate. 4 Prevedere a unui act public cu toate formele legale. 5 (Cmr ; imp) Alocare a unui fond intro intreprindere. 6 (Inv) Asediere.

INVESTÍRE investiri s. f. Actziunea de a investi; imputernicire data cuiva spre a exercita un drept o autoritate etc.; confirmare intarire intro demnitate.

INVESTÍRE s.f. Actziunea de a investi; imputernicire data cuiva pentru exercitarea unui drept a unei autoritatzi etc.; confirmare intro demnitate. [< investi].

INVESTÍRE s. f. actziunea de a investi. ◊ imputernicire data cuiva pentru exercitarea unui drept a unei autoritatzi etc. ◊ confirmare intro demnitate. (< investi)

INVESTÍ investesc vb. IV. Tranz. A acorda cuiva in mod oficial un drept o autoritate o demnitate o atributzie. ♦ (In Evul Mediu) A da cuiva investitura. Din fr. investir lat. investire.

investi² v vz investi

investi vt [At: COD. PEN. R. P. R. 23 / Pzi: ~tesc / E: fr investir lat investire] 1 A pune pe cineva in mod oficial in posesia unui drept. 2 A conferi cuiva o demnitate. 3 (C. i. acte publice) A prevedea cu toate formele legale. 4 (Inv) A acorda cuiva investitura (2). 5 (Cmr; imp) A aloca un fond intro intreprindere Si: a investi. 6 (Inv) A asedia.

INVESTÍ investesc vb. IV. Tranz. A acorda cuiva in mod oficial un drept o autoritate o demnitate o atributzie: (in evul mediu) a da cuiva investitura. Din fr. investir lat. investire.

INVESTÍ investesc vb. IV. Tranz. A imputernici (pe cineva) in mod oficial a acorda (cuiva) un drept o autoritate o demnitate; (in evul mediu) a da cuiva investitura. Domnii tzarilor romine investeau pe boieri cu functziunile lor. ▭ Comisarul investit cu mandat... are drept so elibereze daca el gaseshte asta de cuviintza. CAMIL PETRESCU O. II 308.

INVESTÍ vb. IV. tr. (In evul mediu) A da cuiva investitura; a acorda cuiva in mod oficial un drept o demnitate. [P.i. tesc var. investi vb. IV. / cf. it. lat. investire fr. investir].

INVESTÍ vb. tr. 1. a da cuiva investitura (1). 2. a acorda in mod oficial un drept un titlu o demnitate. (< fr. investir lat. investire)

A INVESTÍ ~ésc tranz. 1) (persoane) A pune in mod oficial (intro functzie intrun drept sau intro demnitate). 2) (in evul mediu) A supune investiturii. /<fr. investir lat. investire

investíre (actziunea de a investi) s. f. g.d. art. investírii; pl. investíri

investíre (imputernicire data cuiva spre a exercita un drept o atributzie) s. f. g.d. art. investírii; pl. investíri

investí (a ~) (a acorda oficial un drept) vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. investésc imperf. 3 sg. investeá; conj. prez. 3 sa investeásca

investí (a acorda cuiva in mod oficial un drept o demnitate o atributzie) vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. investésc imperf. 3 sg. investeá; conj. prez. 3 sg. shi pl. investeásca

INVESTÍRE s. 1. v. inscaunare. 2. v. imputernicire.

INVESTIRE s. 1. inscaunare intronare proclamare ungere. (Dupa ~ domnitorului.) 2. imputernicire investitura. (A primit ~.)

INVESTÍ vb. 1. v. inscauna. 2. v. alege. 3. v. autoriza. 4. (inv. shi pop.) a orandui (inv.) a revesti a randui. (A ~ ceva cu forme legale.)

INVESTI vb. 1. a inscauna a introna a numi a proclama a pune a unge (inv.) a prochema a propovadui a striga a vesti. (Lau ~ imparat.) 2. a alege a desemna a pune. (Poporul in urale il ~ conducator al lui.) 3. a autoriza a delega a imputernici (inv.) a ispravnici a slobozi. (La ~ sa faca urmatorul lucru...) 4. (inv. shi pop.) a orindui (inv.) a revesti a rindui. (A ~ ceva cu forme legale.)