26 de definitzii pentru imputernicire

din care

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

IMPUTERNICÍRE imputerniciri s. f. 1. Actziunea de a imputernici shi rezultatul ei. ♦ (Jur.) Mandat procura. 2. (Rar) Intarire fortificare. ♦ Intensificare. V. imputernici.

IMPUTERNICÍRE imputerniciri s. f. 1. Actziunea de a imputernici shi rezultatul ei. ♦ (Jur.) Mandat procura. 2. (Rar) Intarire fortificare. ♦ Intensificare. V. imputernici.

imputernicire sf [At: NEGRUZZI S. III 160 / Pl: ~ri / E: imputernici] 1 (Rar) Intarire. 2 (Reg; is) ~a stupilor Impreunare a stupilor in vederea intaririi stupului rezultat prin pastrarea indivizilor celor mai puternici. 3 (Inv) Intrecere in fortza Si: imputernicit1 (2). 4 (Ivp) Opintire. 5 (Ivp) insanatoshire. 6 (Jur) Mandatare. 7 (Ccr) Mandat. 8 Autorizare a cuiva sa faca ceva Si: imputernicit1 (6). 9 (Ilav) Din ~a (cuiva) Fiind autorizat de cineva.

IMPUTERNICÍRE imputerniciri s. f. Actziunea de a imputernici shi rezultatul ei. 1. Autorizare de a face ceva; (Jur.) mandat procura. Aceastai o imputernicire data de dumneata. NEGRUZZI S. III 160. ◊ Loc. adv. Din imputernicirea cuiva = fiind imputernicit insarcinat de cineva. 2. (Rar) Intarire fortificare. Zapis porunci incetarea navalirii shi imputernicirea oshtilor in metereze pina ce vor sosi alte mashini in locul celor sfarimate in lupta. VISSARION B. 338. ♦ Intensificare. Aici la naturalul prozei se mai adauga imputernicirea sentimentului prin ritm shi muzica rimei. GHEREA ST. CR. III 381.

IMPUTERNICÍRE ~i f. 1) v. A IMPUTERNICI. 2) jur. Act prin care cineva este imputernicit sa realizeze o actziune. A primit ~ speciala. /v. a imputernici

imputernicire f. actziunea de a imputernici: 1. restabilire; 2. plenipotentza mandat.

imputernicíre f. Actziunea de a saŭ de a se imputernici.

IMPUTERNICÍ imputernicesc vb. IV. Tranz. 1. A da cuiva puterea de a face ceva. ♦ (Jur.) A da mandat a autoriza. 2. Tranz. shi refl. (Inv. shi pop.) A da sau a prinde putere a(shi) reface fortzele a (se) face mai puternic; a (se) intari. In + puternic.

IMPUTERNICÍ imputernicesc vb. IV. Tranz. 1. A da cuiva puterea de a face ceva. ♦ (Jur.) A da mandat a autoriza. 2. Tranz. shi refl. (Inv. shi pop.) A da sau a prinde putere a(shi) reface fortzele a (se) face mai puternic; a (se) intari. In + puternic.

imputernici [At: BIBLIA (1688) ap. DA / Pzi: ~icesc / E: in + puternic] 12 vtr (Ivp) A (se) intari (12). 3 vr (Ivp) A se intrece in fortza. 4 vr (Ivp) A se opinti. 5 vr (Ivp) A se insanatoshi. 6 vt (Jur) A da cuiva un mandat Si: a autoriza. 7 vt A autoriza pe cineva sa faca ceva.

IMPUTERNICÍ imputernicesc vb. IV. Tranz. 1. A da cuiva puterea de a face ceva de a exercita anumite atributzii; (Jur.) a da mandat. La imputernicit sa ia masurile care le crede de cuviintza. 2. (Invechit shi popular) A da puteri (cuiva) a intari; a reface puterile (cuiva). Dar gindul k tot chinul i vine din dragostea cu Maranda il facea sai fie shi mai draga shil imputernicea mai mult in rabdare. MIRONESCU S. A. 31. Trebuira a mai shedea pe loc... spre a imputernici oastea muncita de drum. BALCESCU O. II 118. ◊ Refl. Sint de parere sai izbim sa nu se imputerniceasca mai mult pe locul acesta. VISSARION B. 343.

A IMPUTERNICÍ ~ésc tranz. 1) (persoane) A investi cu puteri (pentru a savarshi ceva in numele cuiva); a autoriza. 2) pop. A face sa se imputerniceasca; a fortifica. /in + puternic

A SE IMPUTERNICÍ ma ~ésc intranz. pop. A deveni mai puternic; a capata fortze fizice shi/sau morale noi; a prinde puteri; a se fortifica. /in + puternic

imputernicì v. 1. a prinde puteri a intari; 2. a da puteri depline.

imputernicésc v. tr. Autorizez daŭ puterĭ depline. V. refl. Rar. Ma intaresc prind putere.

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

imputernicíre s. f. g.d. art. imputernicírii; pl. imputernicíri

imputernicíre s. f. g.d. art. imputernicírii; pl. imputernicíri

imputernicí (a ~) vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. imputernicésc imperf. 3 sg. imputerniceá; conj. prez. 3 sa imputerniceásca

imputernicí vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. imputernicésc imperf. 3 sg. imputerniceá; conj. prez. 3 sg. shi pl. imputerniceásca

Dictzionare relatzionale

Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).

IMPUTERNICÍRE s. 1. v. delegatzie. 2. autorizatzie (inv.) isprava. (Ia dat ~ sal reprezinte.) 3. investire investitura. (A primit ~.) 4. drept putere (inv.) tarie. (Are ~ deplina pentru...)

IMPUTERNICÍRE s. v. fortificare indreptare infiripare intarire intremare inzdravenire reconfortare refacere restabilire tonificare.

IMPUTERNICIRE s. 1. delegatzie mandat procura (inv.) procuratzie vechilet vechilimea vechilic (grecism inv.) plirexusiotita. (Ia dat o ~ pentru a ridica suma.) 2. autorizatzie (inv.) isprava. (Ia dat ~ sal reprezinte.) 3. investire investitura. (A primit ~.) 4. drept putere (inv.) tarie. (Are ~ deplina pentru...)

imputernicire s. v. FORTIFICARE. INDREPTARE. INFIRIPARE. INTARIRE. INTREMARE. INZDRAVENIRE. RECONFORTARE. REFACERE. RESTABILIRE. TONIFICARE.

IMPUTERNICÍ vb. v. fortifica indrepta infiripa intari intrema inzdraveni reconforta reface restabili tonifica.

IMPUTERNICI vb. a autoriza a delega a investi (inv.) a ispravnici a slobozi. (La ~ sa faca urmatorul lucru...)

imputernici vb. v. FORTIFICA. INDREPTA. INFIRIPA. INTARI. INTREMA. INZDRAVENI. RECONFORTA. REFACE. RESTABILI. TONIFICA.

A se imputernici ≠ a se moleshi

Intrare: imputernicire
imputernicire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • imputernicire
  • ‑mputernicire
  • imputernicirea
  • ‑mputernicirea
plural
  • imputerniciri
  • ‑mputerniciri
  • imputernicirile
  • ‑mputernicirile
genitiv-dativ singular
  • imputerniciri
  • ‑mputerniciri
  • imputernicirii
  • ‑mputernicirii
plural
  • imputerniciri
  • ‑mputerniciri
  • imputernicirilor
  • ‑mputernicirilor
vocativ singular
plural
* forme elidate shi forme verbale lungi – (arata)
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

imputernici, imputernicescverb

  • 1. A da cuiva puterea de a face ceva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.1. shtiintze juridice A da mandat. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: autoriza
      • format_quote La imputernicit sa ia masurile care le crede de cuviintza. DLRLC
  • 2. reflexiv invechit popular A da sau a prinde putere a(shi) reface fortzele a (se) face mai puternic; a (se) intari. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Dar gindul k tot chinul i vine din dragostea cu Maranda il facea sai fie shi mai draga shil imputernicea mai mult in rabdare. MIRONESCU S. A. 31. DLRLC
    • format_quote Trebuira a mai shedea pe loc... spre a imputernici oastea muncita de drum. BALCESCU O. II 118. DLRLC
    • format_quote Sint de parere sai izbim sa nu se imputerniceasca mai mult pe locul acesta. VISSARION B. 343. DLRLC
etimologie:
  • In + puternic DEX '98 DEX '09

imputernicire, imputernicirisubstantiv feminin

  • 1. Actziunea de a imputernici shi rezultatul ei; autorizare de a face ceva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Aceastai o imputernicire data de dumneata. NEGRUZZI S. III 160. DLRLC
  • 2. rar Fortificare, intarire. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Zapis porunci incetarea navalirii shi imputernicirea oshtilor in metereze pina ce vor sosi alte mashini in locul celor sfarimate in lupta. VISSARION B. 338. DLRLC
    • 2.1. Intensificare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: intensificare
      • format_quote Aici la naturalul prozei se mai adauga imputernicirea sentimentului prin ritm shi muzica rimei. GHEREA ST. CR. III 381. DLRLC
etimologie:
  • vezi imputernici DEX '98 DEX '09

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.