mandat sn [At: BARITZIU P. A. II 498 / Pl: ~e / E: fr mandat ger Mandat] 1 Ordin. 2 (Udp „de”) Ordin scris dat de o instantza de judecata unui organ executor. 3 Ordin sau aviz de plata emis de catre o banca pentru efectuarea unei platzi. 4 (Pex) Adresa sau act scris prin care se da mandatul (3). 5 Serviciu poshtal prin care cineva poate expedia o suma de bani pentru a fi remisa destinatarului. 6 (Pex) Formular completat pentru mandat (5) pe baza caruia se face transmiterea sumei. 7 Suma de bani expediata sau primita prin mandat (5). 8 (SHie a da ~ a avea ~) Imputernicire contractuala de a reprezenta o persoana fizica sau juridica shi a actziona in numele ei Vz delegatzie procura. 9 (Spc) Imputernicire care o obtzine cineva prin votul alegatorilor de a reprezenta poporul intrun organ al puterii de stat. 10 Perioada cat dureaza mandatul (9). 11 Imputernicire incredintzata unui stat de a tutela sau a administra anumite teritorii sau tzari.

MANDÁT mandate s. n. 1. Imputernicire data cuiva de catre una sau mai multe persoane pentru a le apara interesele; insarcinare. V. procura. La toate congresele internatzionale de navigatzie lua parte k delegat avind mandat sa reprezinte interesele armatorilor din marina comerciala greceasca. BART E. 303. ◊ (Ieshit din uz) Teritoriu sub mandat = teritoriu sub tutela. Mandat asupra coloniilor = tutela internatzionala. 2. (Jur. in expr.) Mandat de aducere ordin dat unui organ de militzie de catre procuror anchetator penal sau o instantza de judecata pentru a aduce o persoana in fatza acestora. Mandat de arestare = ordin dat unui organ de militzie de catre procuror anchetator penal sau o instantza de judecata pentru arestarea unui invinuit intro pricina penala. (Ieshit din uz) Mandat de depunere = ordin dat de judecatorul de instructzie organelor de politzie judiciara pentru a ridica shi tzine la dispozitzia lui timp de 24 de ore o persoana invinuita. 3. (In expr.) Mandat (poshtal) = formular tip pe baza caruia se expediaza prin poshta o suma de bani pentru a fi platita destinatarului. SHi mumasa scontase al pensiei mandat Jertfind o lunantreaga din zilnica ei hrana. MACEDONSKI O. i 45. 4. (Neobishnuit) Scrisoare. Ma pomenii cun mandat K Titza sa maritat. SHEZ. VII 22.

MANDÁT s.n. 1. Imputernicire data cuiva de catre o persoana sau de catre o autoritate de a vorbi sau de a lucra in numele sau. ◊ Teritoriu sub mandat = forma de administrare a fostelor colonii incredintzate dupa primul razboi mondial spre administrare altor state. 2. Ordonantza judecatoreasca prin care o persoana este chemata in fatza justitziei sau este incarcerata. ◊ Mandat de arestare = ordin dat de o autoritate judiciara prin care se dispune arestarea cuiva; mandat de aducere = ordin prin care se dispune aducerea (cu fortza) in fatza unei instantze a unui martor (intro pricina penala). 3. Ordin de plata dat de un deponent de fonduri depozitarului sau. ◊ Mandat poshtal = formulartip pentru expedierea banilor prin poshta. [Cf. fr. mandat it. mandato lat. mandatum germ. Mandat].

MANDÁT s. n. 1. imputernicire data cuiva de catre o persoana sau o autoritate de a vorbi ori de a lucra in numele sau. ♦ teritoriu sub ~ = forma de administrare a fostelor colonii incredintzate dupa primul razboi mondial spre administrare altor state. 2. functzie putere care o detzine un membru ales de o adunare. 3. act procedural prin care cineva este chemat in fatza justitziei sau incarcerat. 4. ordin de plata dat de un deponent de fonduri depozitarului sau. ♦ ~ poshtal = formulartip pentru expedierea banilor prin poshta. (< fr. mandat germ. Mandat)

MANDÁT ~e n. 1) Misiune acordata cuiva de o persoana pentru a actziona in numele ei. 2) Document care certifica o astfel de misiune. 3) Dispozitzie emisa de o autoritate sau de o persoana oficiala spre a fi indeplinita de cei vizatzi. ◊ ~ de arest act scris prin care un organ judiciar ordona arestarea unei persoane. 4) ~ poshtal formulartip pe baza caruia se poate expedia prin poshta o suma de bani. 5) Suma de bani expediata sau primita astfel. /<fr. mandat

mandat n. 1. act prin care cineva da altuia puterea de a vorbi sau de a lucra in numele sau: mandat de deputat; 2. bilet avand ordinul de a plati cuiva o suma anumita: mandat poshtal; 3. mandat de aducere ordin de a face sa compara inaintea unui tribunal; mandat de depunere ordonantza in virtutea careia un prevenit in contra caruia s’a lansat un mandat de aducere e retzinut in casa de arest.

*mandát n. pl. e (lat. mandatum lucru mandat cuĭva). Actu pin care o persoana i da alteĭa putere de a lucra in numele eĭ (insarcinare): atzĭ implini bine mandatu (de deputat de ex.). Rescript papal care mandeaza sa i se dea cuĭva primu beneficiŭ vacant pin moarte. Ordin de a face sa vie un prevenit inaintea unuĭ tribunal (mandat de aducere) de al aresta (mandat de arestare) de al depune in arest (mandat de depunere). Ordin (scris pe hirtie) de a se plati la vedere oarecare suma cuĭva. Mandat postal (saŭ telegrafic) hirtie eliberata de un bĭuroŭ postal shi in care e indicata o suma care poate fi achitata in orĭce bĭuroŭ postal. Mandat comercial efect negociabil pin care o persoana e invitata sa plateasca alteĭa saŭ la ordinu eĭ o suma la o epoca anumita shi care difera de politza pin mentziunea „neacceptabil” shi clauza „inapoĭere fara plata”. V. procura.

mandát s. n. pl. mandáte

mandát s. n. pl. mandáte

MANDÁT s. v. delegatzie.

MANDÁT s. v. dispozitzie hotarare ordin porunca.

MANDAT s. delegatzie imputernicire procura (inv.) procuratzie vechilet vechilimea vechilic (grecism inv.) plirexusiotita. (Ia dat ~ pentru a ridica banii.)

mandat s. v. DISPOZITZIE. HOTARIRE. ORDIN. PORUNCA.

MANDÁT s. n. 1. Ordin dispozitzie directiva porunca. 3 barbatzi ucishi la mandatul lui Kemeny. BARITZIU P. A. II 498 cf. COSTINESCU. Mia amerintzat acuma k. . . ma va privi k renitent la mandatele lui shimi va apleca procedura disciplinara. SBIERA F. S. 272. Nobilii ce vor lua parte la dieta sa fie obligatzi cu mandat imperativ. . . a sustzinea numai cele ce vor fi pe placul nobililor. XENOPOL I. R. IV 53. ♦ S p e c. Rescript prin care papa poate numi un prelat intrun post ramas vacant prin deces. Cf. NEGULICI. 2. (De obicei cu determinari introduse adesea prin prep. „de”) Ordin scris dat de o instantza de judecata unui organ executor. Camera decide. . . sa dea comitetului sau de acuzare. . . dreptul mandatelor de aducere cu sila. MAIORESCU D. II 28 cf. I 172. Nimeni nu poate fi oprit sau arestat. . . decit in puterea unui mandat judecatoresc motivat. HAMANGIU C. C. XIV. Nimeni nu poate fi arestat shi detzinut mai mult de 48 ore fara un mandat al parchetului. CONST. R.P.R. 28. Cum va putea sa motiveze el mandatul de arestare? STANCU R. A. IV 298. 3. Ordin sau aviz de plata emis de catre o banca pentru efectuarea unei platzi; p. e x t. adresa sau act scris prin care se da acest ordin. SHi mumamea scontase al pensiei mandat Jertfind o lunantreaga din zilnica ei hrana Nevrind k sa mangroape orashul de pomana. MACEDONSKI O. I 45. ♦ Serviciu poshtal prin care cineva poate expedia o suma de bani pentru a fi remisa destinatarului; p. e x t. formular completat in acest scop pe baza caruia se face transmiterea sumei; suma de bani expediata sau primita astfel. TZiam expediat suma reclamata prin mandat telegrafic asha k desigur pina acum ai shi primito. CARAGIALE O. VII 164. In tolba sa poshtashul. . . poarta zilnic shi importante sume de bani care le distribuie pe baza mandatelor. SCINTEIA 1963 nr. 5854. 4. (De obicei in legatura cu verbele „a da” „a avea”) imputernicire contractuala de a reprezenta o persoana fizica sau morala shi a actziona in numele ei. V. p r o c u r a d e l e g a tz i e. Mandatul este un contract in puterea caruia o persoana se obliga fara plata de a face ceva pe seama unei alte persoane de la care a primit insarcinarea. HAMANGIU C. C. 389. La toate congresele internatzionale de navigatzie lua parte k delegat avind mandat sa reprezinte interesele armatorilor. BART E. 303. Trebuie sa obtzinem participarea la aceasta munca a miilor de barbatzi shi femei care neau dat mandat la ultimul nostru Congres. SCINTEIA 1952 nr. 2391. Decret pentru prelungirea duratei mandatului asesorilor populari. BO 1953 1 cf. 46. Mandatul este un contract in virtutea caruia o persoana numita mandatar se obliga de a face ceva in numele shi pe seama altei persoane numita mandant de la care a primit insarcinarea. PR. DREPT 387 cf. 48 68. ♦ S p e c. Imputernicire care o obtzine cineva prin votul alegatorilor de a reprezenta poporul intrun organ al puterii de stat. De cind ma shtiu cu mandat amoarea mea de patrie de glorie shi de popularitate a developat dispuseciunile mele de orator. ALECSANDRI T. 1733. Demnitatea mandatului de reprezentant al tzarei. MAIORESCU D. I 115. Mandatul de reprezentant al natziunii. GANE N. III 187. Ai cerut in schimbul scrisorii de care e vorba mandatul de deputat. CARAGIALE VI 120. Deputatzii sint obligatzi prin mandatul incredintzat sa informeze regulat cetatzenii care iau ales asupra masurilor shi hotaririlor luate. LUPTA DE CLASA 1953 nr. 12 105. Vor acorda mandatul de deputat unui numar de 105 000 cetatzeni. SCINTEIA 1963 nr. 5813. ♦ Imputernicire incredintzata unui stat de a tutela sau a administra anumite teritorii ori tzari. DICTZ. Pl.: mandate. Din fr. mandat. Cf. germ. Mandat.