*mandát n. pl. e (lat. mandatum lucru mandat cuĭva). Actu pin care o persoana i da alteĭa putere de a lucra in numele eĭ (insarcinare): atzĭ implini bine mandatu (de deputat de ex.). Rescript papal care mandeaza sa i se dea cuĭva primu beneficiŭ vacant pin moarte. Ordin de a face sa vie un prevenit inaintea unuĭ tribunal (mandat de aducere) de al aresta (mandat de arestare) de al depune in arest (mandat de depunere). Ordin (scris pe hirtie) de a se plati la vedere oarecare suma cuĭva. Mandat postal (saŭ telegrafic) hirtie eliberata de un bĭuroŭ postal shi in care e indicata o suma care poate fi achitata in orĭce bĭuroŭ postal. Mandat comercial efect negociabil pin care o persoana e invitata sa plateasca alteĭa saŭ la ordinu eĭ o suma la o epoca anumita shi care difera de politza pin mentziunea „neacceptabil” shi clauza „inapoĭere fara plata”. V. procura.