mandat sn [At: BARITZIU P. A. II 498 / Pl: ~e / E: fr mandat ger Mandat] 1 Ordin. 2 (Udp „de”) Ordin scris dat de o instantza de judecata unui organ executor. 3 Ordin sau aviz de plata emis de catre o banca pentru efectuarea unei platzi. 4 (Pex) Adresa sau act scris prin care se da mandatul (3). 5 Serviciu poshtal prin care cineva poate expedia o suma de bani pentru a fi remisa destinatarului. 6 (Pex) Formular completat pentru mandat (5) pe baza caruia se face transmiterea sumei. 7 Suma de bani expediata sau primita prin mandat (5). 8 (SHie a da ~ a avea ~) Imputernicire contractuala de a reprezenta o persoana fizica sau juridica shi a actziona in numele ei Vz delegatzie procura. 9 (Spc) Imputernicire care o obtzine cineva prin votul alegatorilor de a reprezenta poporul intrun organ al puterii de stat. 10 Perioada cat dureaza mandatul (9). 11 Imputernicire incredintzata unui stat de a tutela sau a administra anumite teritorii sau tzari.