MANDÁT mandate s. n. 1. Imputernicire data cuiva de catre una sau mai multe persoane pentru a le apara interesele; insarcinare. V. procura. La toate congresele internatzionale de navigatzie lua parte k delegat avind mandat sa reprezinte interesele armatorilor din marina comerciala greceasca. BART E. 303. ◊ (Ieshit din uz) Teritoriu sub mandat = teritoriu sub tutela. Mandat asupra coloniilor = tutela internatzionala. 2. (Jur. in expr.) Mandat de aducere ordin dat unui organ de militzie de catre procuror anchetator penal sau o instantza de judecata pentru a aduce o persoana in fatza acestora. Mandat de arestare = ordin dat unui organ de militzie de catre procuror anchetator penal sau o instantza de judecata pentru arestarea unui invinuit intro pricina penala. (Ieshit din uz) Mandat de depunere = ordin dat de judecatorul de instructzie organelor de politzie judiciara pentru a ridica shi tzine la dispozitzia lui timp de 24 de ore o persoana invinuita. 3. (In expr.) Mandat (poshtal) = formular tip pe baza caruia se expediaza prin poshta o suma de bani pentru a fi platita destinatarului. SHi mumasa scontase al pensiei mandat Jertfind o lunantreaga din zilnica ei hrana. MACEDONSKI O. i 45. 4. (Neobishnuit) Scrisoare. Ma pomenii cun mandat K Titza sa maritat. SHEZ. VII 22.