MANDÁT mandate s. n. 1. Imputernicire (contractuala) de a reprezenta o persoana fizica sau juridica shi de a actziona in numele ei; act prin care se da aceasta imputernicire; procura. ◊ Teritoriu sub mandat = (in trecut) teritoriu administrat de o tzara straina in baza hotararii unui for internatzional. 2. (Jur.) Dispozitzie ordin. ◊ Mandat de arestare = act scris prin care organul judiciar competent ordona arestarea unui invinuit inculpat sau condamnat. Mandat de aducere = ordin scris dat unui organ de a aduce o persoana (invinuit martor sau expert) in fatza unei instantze judecatoreshti sau a unui organ de cercetare penala pentru a da declaratzii lamuriri pentru a efectua unele expertize etc. 3. Serviciu poshtal prin care cineva poate expedia o suma de bani pentru a fi remisa destinatarului; p. ext. formular completat in acest scop pe baza caruia se face transmiterea sumei; suma de bani expediata sau primita astfel. Din fr. mandat. Cf. germ. Mandat.