MANDÁT s.n. 1. Imputernicire data cuiva de catre o persoana sau de catre o autoritate de a vorbi sau de a lucra in numele sau. ◊ Teritoriu sub mandat = forma de administrare a fostelor colonii incredintzate dupa primul razboi mondial spre administrare altor state. 2. Ordonantza judecatoreasca prin care o persoana este chemata in fatza justitziei sau este incarcerata. ◊ Mandat de arestare = ordin dat de o autoritate judiciara prin care se dispune arestarea cuiva; mandat de aducere = ordin prin care se dispune aducerea (cu fortza) in fatza unei instantze a unui martor (intro pricina penala). 3. Ordin de plata dat de un deponent de fonduri depozitarului sau. ◊ Mandat poshtal = formulartip pentru expedierea banilor prin poshta. [Cf. fr. mandat it. mandato lat. mandatum germ. Mandat].