IMPUTERNICÍ imputernicesc vb. IV. Tranz. 1. A da cuiva puterea de a face ceva de a exercita anumite atributzii; (Jur.) a da mandat. La imputernicit sa ia masurile care le crede de cuviintza. 2. (Invechit shi popular) A da puteri (cuiva) a intari; a reface puterile (cuiva). Dar gindul k tot chinul i vine din dragostea cu Maranda il facea sai fie shi mai draga shil imputernicea mai mult in rabdare. MIRONESCU S. A. 31. Trebuira a mai shedea pe loc... spre a imputernici oastea muncita de drum. BALCESCU O. II 118. ◊ Refl. Sint de parere sai izbim sa nu se imputerniceasca mai mult pe locul acesta. VISSARION B. 343.