grupare sf [At: RESMERITZA D. / Pl: ~pari / E: grupa] 1 Adunare la un loc a unor obiecte persoane animale plante etc Si: reunire. 2 Comasare. 3 Repartizare pe categorii. 4 Alaturare la o mishcare la un curent la un conducator (militand pentru o idee). 5 (Ccr) Colectiv. 6 (Mil) Intrunire temporara de subunitatzi unitatzi diferite sub o comanda unica in vederea unei misiuni de lupta. 7 (Chm) Ansamblu de atomi legatzi intre ei a caror prezentza in molecula unei substantze determina o functzie chimica. 8 (Spc) Grup (11). 9 (Is) ~ patronala Grupare (1) de interese formata de patroni de intreprinderi shi opusa sindicatelor muncitoreshti. 10 (Is) ~ sociala Categorie sociala.

GRUPÁRE grupari s. f. 1. Actziunea de a (se) grupa shi rezultatul ei. Tabloul este o capodopera k executzie tehnica grupare lumina colorit etc. GHEREA ST. CR. II 63. 2. Colectivitate de persoane reunite printro comunitate de idei de conceptzii sau de interese; grup. Scindarea Europei este o urmare a politicii puterilor occidentale indreptata spre crearea unei grupari militare de state vesteuropene. SCINTEIA 1954 nr. 2898. 3. (Chim.; uneori determinat prin «functzionala») Reunire de doi sau mai multzi atomi a caror prezentza in molecula unei substantze determina o functzie chimica.

GRUPÁRE s.f. 1. Actziunea de a (se) grupa shi rezultatul ei. 2. Colectivitate unita prin idei conceptzii sau interese comune; grup. ♦ (Mil.) Intrunire temporara de subunitatzi unitatzi sau mari unitatzi diferite sub o comanda unica in vederea unei misiuni de lupta. 3. Ansamblu de atomi legatzi intre ei a caror prezentza in molecula unei substantze determina o functzie chimica. [< grupa].

GRUPÁRE s. f. 1. actziunea de a (se) grupa. 2. grup de persoane unite prin idei conceptzii interese comune. ◊ (mil.) intrunire temporara de subunitatzi unitatzi sau mari unitatzi diferite sub o comanda unica in vederea unei misiuni de lupta. 3. ansamblu de atomi legatzi intre ei a caror prezentza in molecula unei substantze determina o functzie chimica. (< grupa)

GRUPÁRE ~ari f. 1) v. A GRUPA. 2) Asociatzie bazata pe idei conceptzii scopuri sau pe activitate comuna; grup. /v. a (se) grupa

grupáre s. f. g.d. art. grupắrii; pl. grupắri corectata

grupáre s. f. g.d. art. gruparii; pl. grupari

GRUPÁRE s. 1. v. comasare. 2. v. categorie. 3. partida tabara (inv.) parte partid. (Fruntash al gruparii unioniste.) 4. v. structura.

GRUPARE s. 1. comasare concentrare. (~ mai multor unitatzi industriale.) 2. categorie clasa grup (astazi rar) tagma (inv.) rinduiala. (Face parte din ~ celor timizi.) 3. partida tabara (inv.) parte partid. (Fruntash al ~ unioniste.) 4. structura. (~ moleculelor intrun corp.)