ORANDUÍRE oranduiri s. f. Actziunea de a orandui shi rezultatul ei. 1. Ashezare grupare intro anumita ordine intrun anumit fel; aranjare repartizare clasare. ♦ Organizare intocmire; stabilire. 2. Investire. 3. (Inv. shi reg.) Hotarare dispozitzie decizie ordin. 4. (Adesea cu determinarile „sociala” shi „socialeconomica”) Treapta a dezvoltarii istorice a societatzii caracterizata printrun nivel determinat al fortzelor de productzie prin relatziile de productzie corespunzatoare acestuia shi prin suprastructura generata de aceste relatzii; formatziune sociala formatziune socialeconomica. ◊ Oranduire de stat = organizare politica shi teritoriala a statului sub aspectul regimului shi al formei de stat precum shi al impartzirii administrativteritoriale determinata in esentza de caracterul oranduirii sociale. V. orandui.