HOTARARE hotarari s. f. 1. Faptul de a (se) hotari; fermitate in conduita in atitudinea cuiva; ceea ce hotarashte cineva; decizie. ◊ Loc adj. (Rar) De hotarare = ferm neshovaitor. Loc. adv. Cu hotarare sau cu toata hotararea = in mod hotarat fara shovaiala. Cu hotarare = fara indoiala sigur. 2. Dispozitzie a unei autoritatzi. ◊ Hotarare judecatoreasca = act al unei instantze judecatoreshti dat in solutzionarea unui litigiu. Hotarare definitiva = hotarare judecatoreasca impotriva careia nu mai exista cai ordinare de atac (apel sau recurs). 3. Act adoptat de organele de conducere ale unor organizatzii partide etc. in urma unor dezbateri shi a aprobarii date de majoritatea membrilor prezentzi. V. hotari.

hotarare sf [At: CANTEMIR HR. 69 / Pl: ~ri / E: hotari] 1 (Inv) Stabilire a hotarului sau granitzei unei regiuni sau unei tzari Si: hotarat¹ (1). 2 (Inv) Marginire cu... Si: hotarat¹ (2). 3 (Inv) Invecinare a stapanitorilor cu... Si: hotarat¹ (3). 4 Decizie intre mai multe posibilitatzi Si: hotarat¹ (4). 5 Luare a unei hotarari Si: hotarat¹ (5). 6 Porunca adresata cuiva Si: hotarat¹ (6). 7 Fixare a unei date a unui termen Si: hotarat¹ (7). 8 Stabilire a unui plan de actziune Si: hotarat¹ (8). 9 Stipulare a unor conditzii intrun act Si: hotarat¹ (9). 10 Determinare a unor factori necunoscutzi Si: hotarat¹ (10). 11 Definire. 12 (Grm) Detenuinare prin articole Si: hotarat¹ (12). 13 Menire a cuiva pentru ceva Si: hotarat¹ (13). 14 (Inv) Sfarshire intrun anumit fel Si: hotarat¹ (14). 15 (Ie) A lua o (inv a face a pune a incheia a veni in) ~ A se hotari (5). 16 (Ilav) Cu ~ (sau cu toata ~ea) In mod hotarat Si: neindoios sigur. 17 (Jur; shis ~ judecatoreasca) Sentintza judecatoreasca. 18 Fermitate in conduita in atitudinea cuiva. 19 Dispozitzie a unei autoritatzi. 20 Act adoptat de organele de conducere ale unor organizatzii partide etc. in urma unor dezbateri shi a aprobarii date de majoritatea membrilor prezentzi.

HOTARARE hotarari s. f. 1. Faptul de a (se) hotari; fermitate in conduita in atitudinea cuiva; ceea ce hotarashte cineva; decizie. ◊ Loc. adj. (Rar) De hotarare = ferm neshovaitor. ◊ Loc. adv. Cu hotarare sau cu toata hotararea = in mod hotarat fara shovaiala. Cu hotarare = fara indoiala sigur. 2. Dispozitzie a unei autoritatzi. ♦ Sentintza judecatoreasca. 3. Act adoptat de organele de conducere ale unor organizatzii partide etc. in urma unor dezbateri shi a aprobarii date de majoritatea membrilor prezentzi. V. hotari.

HOTARARE ~i f. 1) v. A HOTARI shi A SE HOTARI. 2) Dispozitzie a unui organ oficial; decizie. 3) Act in care este fixata o asemenea dispozitzie. 4) Indrazneala in actziuni; fermitate. [G.D. hotararii] /v. a hotari

HOTARÍRE hotariri s. f. 1. Faptul de a (se) hotari de a (se) decide (sa faca ceva); atitudine neshovaitoare fermitate in conduita cuiva; ceea ce hotarashte cineva decizie. Maria lupta cu ea insashi cu hotarire tragica. CAMIL PETRESCU N. 141. Mereu ishi calca hotarirea. REBREANU R. I 43. Na fost cu putintza sal intoarca din hotarirea sa. ISPIRESCU L. 3. Pornesc shi la drum cu hotarirea sa se judece. CREANGA A. 146. ◊ (In constructzie cu verbul «a lua») Uite acum ma cert cu dumneata in loc sa iau o hotarire. DEMETRIUS C. 19. Atunci lua hotarire nestramutata a tzinea feciorii shi viitoarele nurori pe linga sine. CREANGA P. 3. Ai putut lua o asemene sumeatza hotarire? NEGRUZZI S. I 45. ◊ Loc. adj. (Rar) De hotarire = ferm neshovaitor. Vorbi cu un glas de hotarire. SADOVEANU O. I 275. ◊ Loc. adv. Cu hotarire sau cu toata hotarirea = in mod hotarit fara ezitare. Partidul nostru lupta cu toata hotarirea impotriva manifestarilor natzionalistshovine shi a cosmopolitismului fara patrie ambele deopotriva arme veninoase ale imperialismului inrobitor de popoare. SCINTEIA 1953 nr. 2563. Cu hotarire = fara indoiala neindoios sigur hotarit. Sa shtie cu hotarire cai va da de sotzie pe cea mai frumoasa muiere. ISPIRESCU U. 9. 2. Dispozitzie a conducerii de stat sau de partid a unui organ sau a unei organizatzii oficiale. Rezolutzii shi Hotariri ale Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Romin [titlu]. ▭ Aplicarea hotaririlor shi dispozitziilor Consiliului de Minishtri al Republicii Populare Romine este obligatorie pe intreg teritoriul Republicii Populare Romine. CONST. R.P.R. 26. ♦ Sentintza judecatoreasca. Dupa pronuntzarea hotaririi curtea sa retras.

hotarareapél s. f. (Specific epocii comuniste) Hotarare cu functzie de apel luata intro plenara ◊ „Hotarareapel a plenarei Consiliului Natzional al oamenilor muncii din industrie constructzii transporturi circulatzia marfurilor shi finantze” I.B. 8 V 84 p. 1. ◊ „Hotarareapel a Plenarei Consiliului Natzional al Agriculturii Industriei Alimentare Silviculturii shi Gospodaririi Apelor” Sc. 23 V 84 p. 1 (din hotarare + apel)

hotarire f. fapta de a hotari: 1. deciziune rezolutziune; 2. sentintza.

hotaríre f. Actziunea de a saŭ de a te hotari. Deciziune sententza rezolutziune.

hotarare s. f. g.d. art. hotararii; pl. hotarari

hotarare s. f. g.d. art. hotararii; pl. hotarari

hotarasc rashti 2 rashte 3 rasca 3 conj. ram 1 imp. rand ger. rit prt. rire inf. s. ritor adj. v.

HOTARARE s. 1. v. dispozitzie. 2. fixare precizare stabilire. (Hotararea unui nou termen.) 3. v. vointza. 4. decizie. (Vom lua maine o hotarare definitiva.) 5. v. decizie. 6. v. sentintza. 7. darzenie fermitate intransigentza neclintire neinduplecare nestramutare neshovaire statornicie (livr.) decizie (inv.) nepreget (fig.) inflexibilitate. (O hotarare de granit.) 8. v. fermitate.

HOTARIRE s. 1. dispozitzie ordin porunca (pop.) porunceala (inv.) ashezamint carte farmuta invatzatura mandat orinduiala orinduire pitac poruncita povelenie povelire pravila rinduiala strinsoare shart tertip ucaz (rusism inv.) pricaz. (A emis o ~ scrisa.) 2. fixare precizare stabilire. (~ unui nou termen.) 3. decizie vointza. (Prin ~ partzilor.) 4. decizie. (Vom lua miine o ~ definitiva.) 5. (JUR.) decizie sentintza verdict (rar) judecata (inv.) judetz lege proces. (~ intrun proces.) 6. dirzenie fermitate intransigentza neclintire neinduplecare nestramutare neshovaire statornicie (livr.) decizie (inv.) nepreget (fig.) inflexibilitate. (O ~ de granit.) 7. fermitate sigurantza. (Vocea lui capatase mai multa ~.)