hotarat¹ sn [At: (a. 1768) URICARIUL X 198 / Pl: ~uri / E: hotari] (Inv) 110 Hotarare (110). 11 Definire. 1214 Hotarare (1214).

hotarat² ~a [At: MARCOVICI D. 17/17 / Pl: ~atzi ~e / E: hotari] 1 a (Inv) Delimitat. 2 a (Inv) Marginit². 3 a (Inv) Invecinat². 45 av a (In mod) decis². 6 a (Inv) Poruncit². 7 a (D. un termen o data) Fixat². 8 a Stabilit. 9 a (D. conditzi intrun act) Stipulat². 10 a (D. factori necunoscutzi) Determinat². 11 a Definit². 12 a (Grm; is) Articol ~ Articol a carui functzie principala este sa arate k obiectul denumit de substantivul care il insotzeshte este cunoscut de vorbitor sau individualizat Si: articol definit. 13 a (D. persoane) Menit pentru ceva Si: destinat. 14 a (Inv) Care sa sfarshit intrun anumit fel. 15 a (D. oameni) Care este ferm in hotararea luata Si: decis. 1617 av a (In mod) sigur 1819 av a (In mod) precis. 20 (Ilav; rar) De ~ De buna seama Si: neaparat negreshit.

HOTARÍT A hotaritzi te adj. 1. Care a luat o hotarire; decis. Nu era hotarita sa vinda shi nici nar fi vindut daca raminea cu Grigore. REBREANU R. I 259. ♦ Care shtie ce vrea; ferm neshovaitor. Frusinica urca scarile spitalului hotarita cu florile strinse la piept cu coshuletzul pe bratz. MIHALE O. 452. Ochiul tzieste mai deschis shi mai hotarita cautatura. ARGHEZI P. T. 9. Da sint hotarita shi trebuie sa biruiesc. CARAGIALE O. I 131. ◊ (Adverbial) Lica Matase sta la masa cu un registru deschis cu o mina oprita hotarit pe una din coloanele pline de cifre. MIHALE O. 524. Vorbeshte hotarit shi calm de parca ar fi la celalalt capat al telefonului. CAMIL PETRESCU U. N. 215. Ashai cum spune dumnealui! intrerupse Luca mai hotarit. REBREANU R. I 132. 2. Stabilit fixat; stipulat. Sau intilnit la ora hotarita. 3. Destinat menit. Sau dus la locul hotarit spre (= pentru) locuintza sa shi sau apucat de lucru. DRAGHICI R. 53. 4. Indiscutabil neindoios. E un succes hotarit. ◊ Expr. Hotarit lucru = in mod categoric sigur. ♦ (Adverbial) In mod sigur precis. Traico nu shtie hotarit k viu. GALACTION O. I 197. De data asta hotarit nu vei avea colaborarea mea. AGIRBICEANU S. P. 238. 5. (Gram.; in expr.) Articol hotarit = articol (in limba romina pus la sfirshitul cuvintului shi contopit cu acesta) care se intrebuintzeaza pentru a arata k un substantiv un adjectiv (sau alta parte de vorbire cu valoare de substantiv) indica un obiect individualizat sau cunoscut de ascultator; articol definit.

hotarit a. 1. determinat; 2. decis rezolut.

hotarít a adj. Determinat precis: zi hotarita. Decis rezolut fara frica: om hotarit. Adv. Cu hotarire categoric: a declara hotarit k nu vreĭ.

hotarat adj. m. pl. hotaratzi; f. sg. hotarata pl. hotarate

HOTARAT adj. adv. 1. adj. v. anumit. 2. adj. v. cert. 3. adj. decis darz ferm inflexibil intransigent neabatut neclintit nestramutat neshovaitor statornic (inv.) nepregetator inflexibil. (Un caracter ~.) 4. adj. v. categoric. 5. adv. v. categoric. 6. adj. v. ferm. 7. adj. v. raspicat. 8. adj. (GRAM.) definit enclitic. (Articol ~.)

Hotarat ≠ ezitant nedecis nehotarat shovaielnic indecis neferm nesigur shovaitor

HOTARIT adj. adv. 1. adj. anumit cunoscut determinat fixat precizat rinduit specificat stabilit statornicit. (La o data ~.) 2. adj. cert ferm fixat. (Un termen ~.) 3. adj. decis dirz ferm inflexibil intransigent neabatut neclintit nestramutat neshovaitor statornic (inv.) nepregetator. (Un caracter ~.) 4. adj. categoric decis expres ferm formal neezitant neoscilant net transhant (inv.) rezolut. (Un refuz ~.) 5. adv. categoric decis ferm net transhant (reg.) regulat (fam.) ritos. (La refuzat ~.) 6. adj. ferm neabatut neshovaielnic neshovaitor sigur. (Cu pashi ~.) 7. adj. categoric convins decis ferm raspicat. (Cu glas ~.) 8. adj. (GRAM.) definit enclitic. (Articol ~.)