fixat¹ sns [At: MDA ms / E: fixa] (Rar) Fixare (1).

fixat², ~ă a [At: MAIORESCU, CR. I, 178 / Pl: ~ați, ~e / E: fixa] 1 Prins într-un loc determinant, astfel încât să nu poată fi mișcat Si: înțepenit². 2 Imobil. 3 Stabilit într-un anumit loc. 4 (D. un termen, o oră, un preț etc.) Riguros determinat. 5 (D. oameni) Hotărât. 6 (Chm; d. corpuri) Care a fost adus într-o stare din care nu se mai schimbă. 7 (Chm; d. corpuri) Care a fost împiedicat să se volatilizeze. 8 (D. materiale fotografice developate) Tratat cu un reactiv chimic, pentru a-l face insensibil la acțiunea luminii. 9 (D. un colorant) Care a pătruns în structura fibrei textile sau a pielii. 10 (D. un desen) Acoperit cu un fixativ (2). 11 (Blg; d. celule sau țesuturi) Stabilizat cu ajutorul unui fixator (4), în vederea examenului microscopic.

FIXÁT adj. 1. imobilizat, înțepenit, prins, (rar) pecetluit, (reg.) proțăpit. (Un tablou ~.) 2. v. stabil. 3. v. ațintit. 4. v. anumit. 5. v. cert. 6. v. consfințit.

FIXÁT s. v. fixare.

FIXAT adj. 1. imobilizat, înțepenit, prins, (rar) pecetluit, (reg.) proțăpit. (Un tablou ~.) 2. sedentar, stabil, statornic, (înv.) așezător, stătător. (Populație ~.) 3. ațintit, pironit, țintit, țintuit, (rar) sticlit, (înv. și reg.) stîlpit. (A rămas cu privirile ~.) 4. anumit, cunoscut, determinat, hotărît, precizat, rînduit, specificat, stabilit, statornicit. (La o dată ~.) 5. cert, ferm, hotărît. (Un termen ~.) 6. consacrat, consfințit, stabilit, statornicit. (Un obicei ~.)

FIXAT s. fixare, imobilizare, înțepenire, pironire, prindere, țintuire, (rar) pecetluire. (~ în cuie al unui obiect.)

Fixat ≠ nefixat, nedeterminat

fixat, -ă, fixați, -te s. m., s. f. toxicoman care își injectează droguri intravenos.