imobil² ~a a [At: DA ms / Pl: ~i ~e / E: fr immobile lat immobilis] 1 Neclintit. 2 Imobiliar (1).

IMOBÍL² A imobili e adj. 1. Care sta in nemishcare; nemishcat neclintit fix. In razele poncishe scapara cristalii trandafirii ai nametzilor imobili ziditzi dupa atitea zile de urgie. C. PETRESCU A. 295. Evantia intinsa imobila nu mai simtzea nici o durere. BART E. 382. 2. Care nu poate fi mishcat nemishcator; imobiliar. Avere imobila. Accentuat shi: (2) imóbil.

IMOBÍL A adj. 1. Nemishcat neclintit fix. 2. Care nu se poate mishca transporta. [Cf. fr. immobile lat. immobilis].

IMOBÍL² A adj. nemishcat neclintit fix. (< fr. immobile lat. immobilis)

IMOBÍL ~a (~i ~e) (in opozitzie cu mobil) 1) Care nu se mishca; care nushi schimba pozitzia; nemishcat; fix. 2) (despre bunuri materiale) Care nu poate fi mishcat din loc; de neclintit; imobiliar. /<fr. immobile lat. immobilis

imobil a. 1. nemishcat nemishcator: bunuri imobile; 2. fig. neclintit. ║ n. pl. imobile avere ce nu se poate transporta (k moshii paduri vii case).

*imóbil a adj. (lat. immobilis). Care nu se poate muta: avere imobila (casa moshie). Nemishcat: santinela statea imobila. Fig. Tare hotarit: caracter linishtit shi imobil in pericul. S. n. pl. e. Lucru imobil vorbind de avere (casa moshie). Fals imobíl (dupa fr.).

imobíl¹ (nemishcat) adj. m. pl. imobíli; f. imobíla pl. imobíle

imóbil² (imobiliar) adj. m. pl. imóbili; f. imóbila pl. imóbile

imobíl adj. m. (jur. shi imóbil) mobil

imobil la adj. (sunt imobil dar: avere imobila).

IMOBÍL adj. 1. v. fix. 2. v. nemishcat. 3. v. rigid. 4. v. incremenit. 5. v. imobiliar.

IMOBIL adj. 1. fix neclintit nemishcat stabil (rar) nemishcator (pop.) nesmintit (inv.) neclatit. (O instalatzie ~.) 2. fix neclintit nemishcat rigid tzeapan (pop.) virtos. (Crengile ~ ale copacilor.) 3. intzepenit rigid static (livr.) hieratic. (Atitudine ~; gest ~.) 4. fix. incremenit inlemnit neclintit nemishcat pironit. (Cu ochii ~.) 5. imobiliar nemishcator. (Avere ~.)

Imobil ≠ mobil