MOBÍL A mobili e adj. s. n. 1. Adj. Care se mishca se deplaseaza sau care poate fi mishcat deplasat. ◊ Bunuri mobile sau avere mobila = avere constand din obiecte care se pot transporta dintrun loc in altul. 2. S. n. Corp in mishcare. 3. Adj. Nestabil; schimbator variabil. ♦ (Despre ochi privire figura) Care ishi schimba ushor expresia; care este mereu in mishcare. 4. S. n. Cauza determinanta a unei actziuni; impuls imbold scop obiectiv. 5. S. n. Telefon portabil; celular. [Acc. shi: (1) móbil. Pl. shi: (4) mobiluri] Din fr. mobile lat. mobilis.

mobil¹ ~a [At: GENILIE G. 98/23 / A shi: (rar) mobil / Pl: ~i shi (inv sf) mobili / E: fr mobile lat mobilis] 1 a Care se mishca se deplaseaza Si: mishcator (1). 2 a Care poate fi mishcat deplasat. 3 a (Jur) Avere ~a sau bunuri ~e Avere bunuri care pot fi mutate dintrun loc in altul Si: avere mishcatoare. 4 a (Ioc timbru sec; is) Timbru ~ Timbru care se aplica. 5 a (Pgr; is) Caractere (sau litere) ~e Litere izolate care se culeg una cate una alaturanduse pentru a forma cuvinte. 6 a (Mil; is) Trupe ~e Unitatzi militare cu capacitate de deplasare rapida. 7 a (D. chipul uman) Care ishi schimba mereu expresia. 8 a (D. chipul uman) in continua mishcare. 9 sn Corp in mishcare. 10 a Nestabil. 11 a Variabil. 12 a (Is) Substantiv ~ Substantiv care prin adaugarea unui sufix ishi poate crea forma de feminin de la cea de masculin sau forma de masculin de la cea de feminin. 13 a (Is) Sarbatoare ~a Sarbatoare din calendarul creshtin care nu cade in fiecare an la aceeashi data. 14 sn (SHis ~ul crimei) Cauza. 15 sn Impuls. 16 sn Imbold. 17 sn Scop.

MOBÍL A mobili e adj. s. n. 1. Adj. Care se mishca se deplaseaza sau care poate fi mishcat deplasat. ◊ Bunuri mobile sau avere mobila = avere constand din obiecte care se pot transporta dintrun loc in altul. 2. S. n. Corp in mishcare. 3. Adj. Nestabil; schimbator variabil. ♦ (Despre ochi privire figura) Care ishi schimba ushor expresia; care este mereu in mishcare. 4. S. n. Cauza determinanta a unei actziuni; impuls imbold scop obiectiv. [Pl. shi: (4) mobiluri] Din fr. mobile lat. mobilis.

MOBÍL² A mobili e adj. 1. Care se mishca sau poate fi mishcat ori mutat (cu ushurintza) dintrun loc in altul. Tunurile romineshti erau mai mici de aceea erau mai mobile shi se putea trage tot folosul dintrinsele. BALCESCU O. I 26. 2. Schimbator variabil nestatornic. Termenii tehnici sint printre cele mai mobile elemente ale vocabularului. GRAUR F. E. 83. Substantiv mobil = substantiv care ishi poate crea forma de feminin de la cea de masculin sau forma de masculin de la cea de feminin. Substantivele apte de a suferi aceasta modificare [numita motziune] se numesc mobile. GRAM. ROM. I 130. ♦ (Despre figura omeneasca) Care ishi schimba ushor expresia; (despre ochi) care este in continua mishcare; vioi. Cu coatele pe masa se uita tzinta in ochii lui calzi mobili expresivi. VLAHUTZA O. A. III 31. 3. (Jur.; cu accentul pe prima silaba in expr.) Bunuri mobile (sau avere mobila) = avere constind din obiecte care se pot transporta dintrun loc in altul. Accentuat shi: (3) móbil.

MOBÍL A adj. 1. Care se mishca sau se poate mishca. 2. Schimbator nestatornic. ♦ (Despre fatza omului) Care ishi schimba ushor expresia; (despre ochi) care este in continua mishcare. 3. (Despre substantive) Apt de a suferi motziune³ [in DN]. // s.n. Cauza determinanta a unei actziuni; motiv. // (SHi in forma mobili mobilo) Element prim shi secund de compunere savanta cu semnificatzia „care nu este fix” „mobil” „mishcator”. [Cf. fr. it. mobile lat. mobilis].

MOBÍL¹ A I. adj. 1. care se mishca sau se poate mishca. 2. schimbator nestatornic; versatil. ◊ (despre fatza omului) care ishi schimba ushor expresia; (despre ochi) in continua mishcare. 3. (despre substantive) apt de a suferi motziune². II. s. n. 1. corp in mishcare. 2. cauza determinata a unei actziuni; motiv. (< fr. mobile lat. mobilis)

MOBÍL¹ ~a (~i ~e) 1) Care se mishca sau care poate fi mishcat; mishcator. Bunuri ~e. Trupe ~e. 2) Care este in continua schimbare; instabil; schimbator; variabil. 3) fig. (despre fatza) Care ishi schimba mereu expresia. 4) (despre ochi) Care se mishca mereu. /<fr. mobile lat. mobilis

mobil a. 1. care se mishca sau se poate mishca; bunuri mobile cari se pot ushor transporta; 2. fig. schimbator: caracter mobil. ║ n. 1. fortza motrice; 2. cauza determinanta: interesul e singurul mobil al avarului.

*móbil a adj. (lat. móbilis din *movibilis d. movére a mishca. V. amovibil moment mut 2). Care se poate mishca (in opoz. cu stabil fix): pod mobil. Fig. Schimbacĭos variabil: caracter mobil. Sarbatoare mobila care cade cind intr’o zi cind intr’alta cum e Pashtele. Avere mobila care se poate transporta k baniĭ haĭnele trasurile vitele sh. a.: Coloana mobila coloana de soldatzĭ organizata p. o expeditziune. S. f. pl. e (dupa fr. meuble m.). Lucrurile care garnisesc o casa k scaunele canapelele paturile mesele oglinzile sh. a. asemenea. S. n. pl. e shi urĭ (fals mobíl). Corp in mishcare: fortza de impulsiune a unuĭ móbil. Fortza motrice: aburu e un puternic móbil. Fig. Cauza determinanta ceĭa ce te indeamna (V. motiv): interesu e de multe orĭ móbilu actziunilor omuluĭ.

mobíl¹ (deplasabil) adj. m. pl. mobíli; f. mobíla pl. mobíle

mobíl²/móbil (jur.) adj. m. f. mobíla/móbila pl. mobíle/móbile

mobíl² (jur. shi móbil) adj. m. pl. mobíli; f. sg. mobíla pl. mobíle

mobil a adj.

MOBÍL adj. s. 1. adj. v. volant. 2. adj. v. mobiliar. 3. s. v. cauza.

MOBIL adj. s. 1. adj. volant. (Serviciu ~; biblioteca ~.) 2. adj. mishcator mobiliar. (Bunuri ~.) 3. s. cauza considerent motiv pricina prilej ratziune temei (inv. shi pop.) cuvint (pop.) noima price (inv.) cap obiect povod rezon (fig.) izvor samintza. (~ care explica luarea unei masuri.)

Mobil ≠ fix imobil neclintit stabil statornic nemobil neschimbator

MOBÍL A adj. (cf. fr. it. mobile lat. mobilis): in sintagmele cuvant mobil substantiv mobil shi vocala mobila (v.).