NESTATÓRNIC, -Ă, nestatornici, -ce, adj. Care nu este statornic; schimbător, inconstant. – Pref. ne- + statornic.

nestatornic, ~ă a [At: IST. Ț. R. 117 / Pl: ~ici, ~ice / E: ne- + statornic] 1 Care nu este statornic Si: inconstant, schimbător, (reg) nestașnic (4). 2 (Ban; d. copii) Neastâmpărat (8).

NESTATÓRNIC, -Ă, nestatornici, -ce, adj. Care nu este statornic; schimbător, inconstant. – Ne- + statornic.

NESTATÓRNIC, -Ă, nestatornici, -e, adj. Schimbător. Fulgi nestatornici de lumină aurie cădeau peste mine de pretutindeni. HOGAȘ, M. N. 73. Era pe la 20 martie, timpul cel mai nestatornic al climei noastre. FILIMON, C. 272. Un geniu sălbatic, prin societate se înnobilează; un duh nestatornic, prin societate se reglementează. BOLLIAC, O. 47.

nestatornic a. 1. care nu e statornic sau durabil; 2. supus schimbărilor: o fire nestatornică.

nestatorníc, -ă adj. Lipsit de statornicie: om. caracter nestatornic. Nomad instabil: popor nestatornic.

!nestatórnic (nes-ta-/ne-sta-) adj. m., pl. nestatórnici; f. nestatórnică, pl. nestatórnice

nestatórnic adj. m. (sil. mf. -sta-), pl. nestatórnici; f. sg. nestatórnică, pl. nestatórnice

NESTATÓRNIC adj. 1. v. mișcător. 2. v. schimbător. 3. (înv.) neașezat. (Un om veșnic ~.) 4. v. inconsecvent. 5. schimbător, (înv.) necredincios. (~ în dragoste.) 6. hoinar, sprințar, (pop.) spulberatic. (Gânduri ~.)

NESTATORNIC adj. 1. instabil, mișcător, schimbător, variabil. (Dune ~.) 2. capricios, inconstant, instabil, neconstant, nestabil, schimbăcios, schimbător, variabil, (reg.) tonatic, tonos, (fig.) năzuros, (pop. fig.) bălțat. (O vreme ~.) 3. (înv.) neașezat. (Un om veșnic ~.) 4. capricios, flușturatic, fluturatic, inconsecvent, inconstant, instabil, neconsecvent, neconstant, neserios, nestabil, schimbăcios, schimbător, (livr.) labil. (Nu poți conta pe el, e tare ~.) 5. schimbător, (înv.) necredincios. (~ în dragoste.) 6. hoinar, sprințar, (pop.) spulberatic. (Gînduri ~.)

Nestatornic ≠ statornic, stabil, permanent