13 definitzii pentru stabil
din care- explicative (8)
- morfologice (2)
- relatzionale (3)
Dictzionare explicative
Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.
STABÍL A stabili e adj. 1. Care este bine ashezat sau fixat care nu se rastoarna care nu se clatina; trainic solid. 2. Care nu se schimba care nu fluctueaza; statornic; ferm. ♦ (Despre substantze) Care nu se descompune de la sine; care nu poate fi descompus (decat cu greu) intro reactzie. ♦ (Despre populatzii) Care locuieshte permanent in acelashi loc. Din lat. stabilis.
STABÍL A stabili e adj. 1. Care este bine ashezat sau fixat care nu se rastoarna care nu se clatina; trainic solid. 2. Care nu se schimba care nu fluctueaza; statornic; ferm. ♦ (Despre substantze) Care nu se descompune de la sine; care nu poate fi descompus (decat cu greu) intro reactzie. ♦ (Despre populatzii) Care locuieshte permanent in acelashi loc. Din lat. stabilis.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adaugata de dante
- actziuni
stabil ~a [At: IORGOVICI O. 67/7 / A shi: stab~ / V: (ivr) ~e / Pl: ~i ~e / E: lat stabilis ~e it stabile] 1 a (D. obiecte mai ales d. constructzii poduri; ioc mobil) Care este bine ashezat fixat etc. shi nu se clatina nu se rastoarna etc. Si: fix (1) imobil neclintit nemishcat (rar) nemishcator statator (1) (inv) neclatit nesimtzit nestramutat. 2 a Care nushi schimba locul sau pozitzia Si: fix (1) imobil neclintit nemishcat (rar) nemishcator statator (8) (inv) neclatit nesmintit nestramutat. 3 a (Reg; is) Vinchi ~ Coltzar (de tamplarie). 4 a (D. ashezari omeneshti domicilii sedii etc.; ioc provizoriu) Care are un loc in spatziu definitiv (shi bine delimitat). 5 a (Nob) Inert. 6 a (Rar; d. populatzii; ioc nomad) Sedentar. 7 a (Rar; d. oameni) Sedentar. 8 a (D. sisteme fizice chimice sau tehnice) Care prezinta stabilitate (10). 9 a (Chm; d. substantze) Care nu se descompune de la sine. 10 a (Chm; d. substantze) Care nu poate fi descompus (decat cu greu) intro reactzie. 11 a (D. fenomene stari procese etc. naturale sau sociale d. evenimente etc.) Care nu se schimba nu fluctueaza etc. Si: constant (1) fix (5) invariabil neclintit neschimbat neschimbator statornic (8) (rar) neatins nefluctuant nevariabil (inv) neclatit nevatamat. 12 a (D. fenomene stari procese etc. naturale sau sociale d. evenimente etc.) Care nu este supus schimbarilor fluctuatziilor etc. 13 a (Mai ales d. oameni sau d. manifestarile lor) Care nu poate fi clintit sau schimbat (ushor) Si: ferm (1) hotarat2 (15) nestramutat statornic (inv) neurnit. 14 a (Mai ales d. stari situatzii relatzii etc.; ioc efemer) Care exista mult timp. 1516 a av (Care se intinde) pe o perioada lunga de timp Si: dainuitor durabil (3) statornic (1011) trainic (rar) statator V permanent.
- sursa: MDA2 (2010)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
STABÍL A stabili e adj. 1. (Despre obiecte) Care e bine ashezat bine fixat care nu se rastoarna nu se clatina; solid. ♦ (Despre substantze) Care nu se descompune de la sine care nu poate fi descompus decit cu greu intro reactzie. 2. (Despre abstracte) Care nu e supus fluctuatziilor care nu se schimba; statornic ferm. Timp stabil. Valuta stabila. ◊ Echilibru stabil v. echilibru. 3. (Despre populatzii in opozitzie cu nomad) Care locuieshte permanent in acelashi loc statornic. Populatzie stabila.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
STABÍL A adj. 1. Trainic bine ashezat solid. ♦ (Chim.; despre substantze) Care nu se descompune de la sine. 2. Statornic. ♦ Durabil permanent. 3. (Despre populatzii) Care locuieshte permanent in acelashi loc. [Cf. lat. stabilis it. stabile].
- sursa: DN (1986)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
STABÍL A adj. 1. trainic bine ashezat solid. ◊ (despre substantze) care nu se descompune de la sine. 2. statornic. ◊ durabil permanent. 3. (despre populatzii) care locuieshte permanent in acelashi loc. (< lat. stabilis it. stabile)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adaugata de raduborza
- actziuni
STABÍL ~a (~i ~e) 1) Care ramane in aceeashi stare; bine ashezat sau fixat; neclintit; imobil. 2) Care se mentzine la acelashi nivel; cu nivel constant; neschimbat; statornic. 3) Care locuieshte permanent in acelashi loc; cu loc de trai neschimbat; sedentar. /<lat. stabilis it. stabile
- sursa: NODEX (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
stabil a. 1. statornic; 2. fig. durabil.
- sursa: SHaineanu, ed. VI (1929)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
*stábil a adj. (lat. stábilis d. stare a sta in picioare). Bine ashezat (intzepenit fundat): casa stabila. Mec. Echilibru stabil starea unuĭ corp care daca e clatinat pin simplu efect al greutatziĭ luĭ ishĭ reĭa prima pozitziune. Fig. Statornic durabil: pace stabila. S. f. Motor (vapor) stabil. Adv. In mod stabil. Fals stabíl (maĭ ales k fr. e stable!).
- sursa: Scriban (1939)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
Dictzionare morfologice
Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).
stabíl adj. m. pl. stabíli; f. stabíla pl. stabíle
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adaugata de raduborza
- actziuni
stabíl adj. m. pl. stabíli; f. sg. stabíla pl. stabíle
- sursa: Ortografic (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
Dictzionare relatzionale
Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).
STABÍL adj. 1. v. fix. 2. fix permanent statornic. (O ashezare ~.) 3. fixat sedentar statornic (inv.) ashezator statator. (Populatzii ~.) 4. statornic (pop.) vatrash. (TZigani ~.) 5. v. consecvent. 6. v. durabil.
- sursa: Sinonime (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
STABIL adj. 1. fix imobil neclintit nemishcat (rar) nemishcator (pop.) nesmintit (inv.) neclatit. (Un stilp ~.) 2. fix permanent statornic. (O ashezare ~.) 3. fixat sedentar statornic (inv.) ashezator statator. (Populatzii ~.) 4. statornic (pop.) vatrash. (TZigani ~.) 5. consecvent constant neschimbat neschimbator statornic. (~ in sentimente.) 6. durabil statornic trainic (inv.) statator. (O stare sufleteasca ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
Stabil ≠ fluctuant instabil mobil neconstant schimbator variabil nestabil
- sursa: Antonime (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
adjectiv (A1) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
stabil, stabilaadjectiv
-
- Timp stabil. Valuta stabila. DLRLC
- 2.3. (Despre substantze) Care nu se descompune de la sine; care nu poate fi descompus (decat cu greu) intro reactzie. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- 2.4. (Despre populatzii) Care locuieshte permanent in acelashi loc. DEX '09 DLRLC DN
- Populatzie stabila. DLRLC
-
-
etimologie:
- stabilis DEX '09 DEX '98 DN