durabil, ~ă a, av [At: HELIADE, O. I, 229 / Pl: ~i, ~e / E: fr durable, lat durabilis] 1-2 (În mod) îndelungat. 3-4 (În mod) trainic. 5-6 (În mod) viabil.

DURÁBIL, -Ă, durabili, -e, adj. (În opoziție cu trecător, temporar) Care durează³, care se întinde pe o lungă perioadă de timp, care ține mult timp; trainic, viabil. O pace durabilă în lume nu poate fi concepută decît dacă toate forțele progresiste ale lumii vor continua lupta pentru asigurarea unei democrații reale și active. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 8. Veți vedea cît e de adevărat Și de durabil ceea ce vă spun. CAMIL PETRESCU, T. III 447. ◊ (Adverbial) Ivan... știa să lucreze ca nimeni altul, curat, frumos și durabil. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. I 190.

DURÁBIL, -Ă adj. Care ține mult timp; trainic. [Cf. fr. durable, it. durabile, lat. durabilis].

DURÁBIL, -Ă adj. care ține mult timp; trainic, rezistent. (< fr. durable, lat. durabilis)

DURÁBIL ~ă (~i, ~e) Care ține sau se păstrează multă vreme; trainic. Construcție ~ă. /<fr. durable, lat. durabilis

durabil a. care poate dura mult timp.

* durabíl, -ă adj. (lat. durabilis). Traĭnic, care durează mult: pod durabil. Adv. În mod durabil.

durábil adj. m., pl. durábili; f. durábilă, pl. durábile

durábil adj. m., pl. durábili; f. sg. durábilă, pl. durábile

DURÁBIL adj. 1. rezistent, solid, trainic, (rar) dăinuitor, (pop.) purtăreț, țeapăn, vârtos, (înv.) nestrămutat, țiitor. (Ghete ~; o construcție ~.) 2. v. viabil. 3. stabil, statornic, trainic, (înv.) stătător. (O stare sufletească ~.) 4. persistent, rezistent, trainic, (livr.) peren. (Efecte ~.)

DURABIL adj. 1. rezistent, solid, trainic, (rar) dăinuitor, (pop.) purtăreț, țeapăn, vîrtos, (înv.) nestrămutat, țiitor. (Ghete ~; o construcție ~.) 2. rezistent, trainic, viabil. (O operă ~.) 3. stabil, statornic, trainic, (înv.) stătător. (O stare sufletească ~.) 4. persistent, rezistent, trainic, (livr.) peren. (Efecte ~.)

Durabil ≠ netrainic, pasager, nedurabil, precar