trainic¹ s [At: VICIU GL. / Pl: ? / E: ns cf trai] (Reg) Loc ingradit unde pasc vitele peste zi.

trainic² ~a a [At: VARLAAM C. 233 / Pl: ~ici ~ice / E: trai + nic cf bg траен трайни] 1 (D. obiecte) Care se mentzine mult timp in stare buna Si: rezistent solid temeinic (1) (fam) tare (3) (rar) trainicel (1). 2 (D. abstracte) Care persista in timp Si: durabil persistent viabil. 3 (D. fiintze shi d. plante) Care are putere de viatza Si: rezistent robust viguros. 4 (Irg) Inaintat in varsta Si: matur¹.

TRÁINIC A trainici e adj. Care dureaza tzine se pastreaza bine; solid rezistent durabil. O carte veche incilcita shi legata in piele foarte trainica. GALACTION O. I 207. Vasul e de aur virgin... zvelt dar trainic k un bronz. MACEDONSKI O. I 151. E vorba de o femeie care au zidito meshterii in parete spre al face sa fie mai trainic. ODOBESCU S. II 510. ◊ (Adverbial) Tot mai larg peste tzara infloresc bucuriile Tot mai trainic seashaza in istorie filele. DESHLIU G. 45.

TRÁINIC ~k (~ci ~ce) Care tzine sau se pastreaza mult timp; durabil. Cunoshtintze ~ce. /trai + suf. ~nic

trainic a. durabil solid. [Tras din traì].

tráĭnic a adj. (d. traĭ saŭ bg. traen trainic). Durabil rezistent: casa haĭna traĭnica. Adv. A zidi traĭnic.

tráinic adj. m. pl. tráinici; f. tráinica pl. tráinice

tráinic adj. m. pl. tráinici; f. sg. tráinica pl. tráinice

TRÁINIC adj. 1. v. solid. 2. v. durabil. 3. durabil indestructibil rezistent viabil. (O opera ~.) 4. durabil stabil statornic (inv.) statator. (Sentimente ~.) 5. v. persistent.

TRAINIC adj. 1. puternic rezistent solid tare zdravan. (A infipt un par ~ in pamint.) 2. durabil rezistent solid (rar) dainuitor (pop.) purtaretz tzeapan virtos (inv.) nestramutat tziitor. (Ghete ~; o constructzie ~.) 3. durabil rezistent viabil. (O opera ~.) 4. durabil stabil statornic (inv.) statator. (O stare sufleteasca ~.) 5. durabil persistent rezistent (livr.) peren. (Efecte ~.)

Trainic ≠ shubred netrainic trecator

AERE PERENNIUS v. EXEGI MONUMENTUM AERE PERENNIUS.