SCHIMBĂTÓR, -OÁRE, schimbători, -oare, adj., s. n. I. Adj. Care se schimbă (ușor, repede); nestatornic, variabil, schimbăcios. II. S. n. 1. Sistem tehnic sau fizico-chimic care permite să se modifice valoarea mărimilor caracteristice altui sistem tehnic sau fizico-chimic, direcția mersului unui vehicul etc. Schimbător de viteză = dispozitiv montat între un motor de antrenare și organele care transmit mișcarea unui alt sistem tehnic, permițând să se modifice viteza de lucru sau de deplasare a sistemului antrenat. 2. Aparat sau agent (chimic, fizic etc.) care permite schimbul de substanțe, de energie, de căldură între două medii. 3. (În sintagma) Schimbător de cale = instalație care leagă între ele două sau mai multe linii de cale ferată, servind la trecerea unui vehicul de pe o linie pe alta. – Schimba + suf. -ător.

schimbător, ~oare [At: N. TEST. (1648), 107^r/19 / V: (reg) șc~ / Pl: ~i, ~oare / E: schimba + -tor] 1 sm (Înv) Persoană care schimba (1) ceva, îndeosebi bani Vz zaraf. 2 sf (Reg) Fiecare dintre cele două femei care, împreună cu alte două, joacă (pe rând) drăgaica pe la casele sătenilor. 3 a Care se schimbă (30), se modifică, se transformă Si: nestatornic, schimbăcios (1), (reg) schimbat² (6), (îvr) schimbaci (1), schimbeț (1). 4 a (Spc) Care se schimbă (30) ușor, mereu, fiind puțin stabil ori statornic Si: nestatornic, schimbăcios (2), (reg) schimbat² (7), (îvr) schimbaci (2), schimbeț (2). 5 sm (Înv) Persoană care schimbă (29) ceva, care nu respectă ceva. 6 a (Mat; îvr; spc) Care divide, care servește ca divizor. 7 a (Nob; d. păsări) Migrator. 8 smf (Pgn) Nume dat unor mecanisme, unor unelte, unor părți ale lor etc. care au rolul de a schimba (1) ceva, de a transfera (și a transforma) ceva. 9 sn (Îs) ~ de căldură Aparat sau instalație prin care circulă două sau mai multe medii fluide cu temperaturi diferite și în care are loc un schimb sau un transfer de căldură, de la mediul mai cald la mediul mai rece. 10 sn (Îs) ~ de ioni Substanță chimică având proprietatea de a schimba ionii săi cu o cantitate echivalentă de alți ioni din soluția cu care vine în contact. 11 sn (Îs) ~ de viteză Mecanism care are multe angrenaje cu roți dințate, cu ajutorul căruia se poate schimba (mări sau micșora) turația, respectiv viteza de lucru sau de deplasare a unei mașini. 12 sn (Îs) ~ de cale Dispozitiv care se montează la intersecția a două linii de cale ferată, pentru a permite trecerea vehiculului de pe o linie pe alta. 13 sn (Îs) ~ telefonic Echipament tehnic de comutație dintr-o centrală telefonică, prin intermediul căruia se realizează legarea liniei care cheamă cu linia postului solicitat. 14 sfn Piesă în formă de arc, prevăzută cu găuri, care se atașează la osia cotigii plugului și care se reglează, cu ajutorul unui cârlig introdus într-una din găurile piesei, brăzdarul plugului pentru a tăia brazda mai îngustă ori mai lată Si: (pop) schimboaie, (reg) cocârlă (12), (reg) cocârțeală, corlobaie (2), mână. 15 snm (Reg; la războiul de țesut; adesea la plural) Tălpig. 16 sf Pârghie cu ajutorul căreia se reglează înălțimea pietrelor morii (de apă sau de vânt), pentru a se obține o făină mai mare sau mai măruntă Si: (pop) posadă¹, cumpănă (18), (reg) buhai (11), capră (29), cântarul (10) pietrelor, vârtej, zăvor, (înv) crainic¹ (2).

SCHIMBĂTÓR, -OÁRE, schimbători, -oare, adj., s. n. I. Adj. Care se schimbă (ușor, repede); nestatornic, variabil, schimbăcios. II. S. n. 1. Sistem tehnic sau fizico-chimic care permite să se modifice valoarea mărimilor caracteristice altui sistem tehnic sau fizico-chimic, direcția mersului unui vehicul etc. ♦ Schimbător de viteză = dispozitiv montat între un motor de antrenare și organele care transmit mișcarea unui alt sistem tehnic, permițând să se modifice viteza de lucru sau de deplasare a sistemului antrenat. 2. Aparat sau agent (chimic, fizic etc.) care permite schimbul de substanțe, de energie, de căldură între două medii. 3. (În sintagma) Schimbător de cale = instalație care leagă între ele două sau mai multe linii de cale ferată, servind la trecerea unui vehicul de pe o linie pe alta. – Schimba + suf. -ător.

SCHIMBĂTÓR², -OÁRE, schimbători, -oare, adj. Care se schimbă (ușor, repede), care se preface, se transformă (necontenit); schimbăcios, nestatornic, variabil. Și gardul fusese boieresc; acum ardea sub cerul schimbător de martie. DUMITRIU, N. 91. Într-acele zile de început de noemvrie, vremea a fost schimbătoare o săptămînă. Pe urmă iar s-a limpezit cerul și stătea soarele în senin ziua întreagă. SADOVEANU, F. J. 719. Oricum mi-a fi norocul în lume schimbător, Îmi voi aduce-aminte de-al meu liberator. ALECSANDRI, T. II 80.

SCHIMBĂTÓR¹ ~oáre (~óri, ~oáre) Care se schimbă; care se transformă mereu; variabil; instabil; nestabil. Caracter ~. Vânt ~. Vreme ~oare. /a schimba + suf. ~ător

schimbător a. care se schimbă ușor: vreme schimbătoare.

schimbătór, -oáre adj. Schimbăcĭos (Rar). S.m. Zaraf.

schimbătór¹ adj. m., pl. schimbătóri; f. sg. și pl. schimbătoáre

schimbătór adj. m., pl. schimbătóri; f. sg. și pl. schimbătoáre

SCHIMBĂTÓR adj., s. 1. adj. v. mișcător. 2. adj. v. neregulat. 3. adj. capricios, inconstant, instabil, neconstant, nestabil, nestatornic, schimbăcios, variabil, (reg.) tonatic, tonos, (fig.) năzuros, (pop. fig.) bălțat. (O vreme ~oare.) 4. adj. v. inconsecvent. 5. adj. v. fluctuant. 6. adj. nestatornic, (înv.) necredincios. (~ în dragoste.) 7. adj. v. trecător. 8. s. schimbător de cale = ramificație. (~ la calea ferată.) 9. s. v. tălpig. 10. s. (CHIM.) schimbător de ioni = ionit.

SCHIMBĂTOR adj., s. 1. adj. instabil, mișcător, nestatornic, variabil. (Dune ~.) 2. adj. instabil, neregulat, nestabil, variabil. (Vînturi ~.) 3. adj. capricios, inconstant, instabil, neconstant, nestabil, nestatornic, schimbăcios, variabil, (reg.) tonatic, tonos, (fig.) năzuros, (pop. fig.) bălțat. (O vreme ~.) 4. adj. capricios, flușturatic, fluturatic, inconsecvent, inconstant, instabil, neconsecvent, neconstant, neserios, nestabil, nestatornic, schimbăcios, (livr.) labil. (Nu poți conta pe el, e tare ~.) 5. adj. fluctuant, instabil, variabil, (fig.) oscilant. (Atitudine ~.) 6. adj. nestatornic, (înv.) necredincios. (~ în dragoste.) 7. adj. efemer, pieritor, temporar, trecător, vremelnic, (livr.) pasager, (înv.) petrecător, piericios, pierit, stricăcios, temporal, vremelnicesc, (fig.) călător, (înv. fig.) deșert. (Întîmplări ~; o viață ~.) 8. s. (TEHN.) iapă, tălpig, (reg.) călcător, măiuț, piciorog, potnog, scîndurea, tălpău, tălpel, tălpete, tălpiș, tălpiță. (~ la războiul de țesut.) 9. s. (CHIM.) schimbător de ioni = ionit.

Schimbător ≠ constant, stabil, neschimbător, statornic