constánt ~a [At: GFIICA S. 209 / Pl: ~ntzi ~e / E: fr constant lat constans ntis] 1 a Care ramane neschimbat Si: invariabil statornic. 2 a (Pex) Credincios. 3 (Ecn; is) Capital ~ Parte a capitalului investita in mijloacele de productzie care nushi schimba marimea valorii in procesul de productzie. 4 a (Ggf; is) Climate ~e Climate in care diferentza dintre media de temperatura a verii shi cea a iernii nu depasheshte 7 8°C. 5 a (Ggf; is) Vanturi ~e Vanturi care in unele regiuni ale globului bat in aceeashi directzie tot timpul anului. 6 a (Mat; is) Cantitate ~a Cantitate care ramane neschimbata in raport cu altele variabile. 7 sf (Mat) Marime a carei valoare ramane neschimbata. 8 sf Marime care caracterizeaza un fenomen aparat substantza. 9 av Mereu.

CONSTÁNT A constantzi te adj. (In opozitzie cu variabil) Care ramine neschimbat; neschimbator invariabil statornic. Devotament constant. ◊ (Ec. pol.) Capital constant v. capital. (Geogr.) Vinturi constante = vinturi care sufla in aceeashi directzie in tot cursul anului.

CONSTÁNT A adj. Neschimbat; invariabil; statornic. [Cf. fr. constant lat. constans].

CONSTÁNT A I. adj. care ramane neschimbat; invariabil. ♦ capital ~ = parte a capitalului investita in mijloacele de productzie care nushi schimba marimea valorii in procesul de productzie. II. s. f. 1. (mat.) marime avand o valoare invariabila. 2. (fiz.) marime care caracterizeaza un fenomen material aparat etc. 3. element al limbajului formal reprezentand un nume socotit fix pentru acelashi denotat. (< fr. constant lat. constans)

CONSTÁNT ~ta (~tzi ~te) 1) Care persista intro anumita stare; existent intro stare neschimbata. 2) (despre persoane) Care are convingeri neschimbate; caracterizat prin consecventza in convingeri; statornic. /<fr. constant lat. constans ~ntis

constant a. 1. statornic staruitor: amic constant; 2. fig. care nu se schimba: in lumea asta nimic nui constant.

*constánt a adj. (lat. cónstans ántis d. con impreuna shi stare a sta. V. staŭ consist). Statornic stabil invariabil: caracter constant fericire constanta.

constánt adj. m. pl. constántzi; f. constánta pl. constánte

constánt adj. m. pl. constántzi; f. sg. constánta pl. constánte

CONSTÁNT adj. 1. invariabil neschimbat uniform. (Viteza ~.) 2. invariabil neschimbat. (Valoare ~.) 3. invariabil neschimbator permanent (livr.) imuabil. (Fenomen ~.) 4. v. consecvent. 5. v. statzionar.

CONSTANT adj. 1. invariabil neschimbat uniform. (Viteza ~.) 2. invariabil neschimbat. (Valoare ~.) 3. invariabil neschimbator permanent (livr.) imuabil. (Fenomen ~.) 4. consecvent neschimbat neschimbator stabil statornic. (~ in sentimente.)

Constant ≠ fluctuant inconstant instabil neconstant oscilant schimbator variabil variat muabil nestatornic