opțiuni
  • info

5 definiții pentru menit

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MENÍT, -Ă, meniți, -te, adj. 1. Care are menirea, rostul, misiunea, sarcina (de a...); care are scopul (să...); hotărât, sortit, destinat, ursit, predestinat. 2. (În credințe și superstiții) Descântat; vrăjit, fermecat. – V. meni.

MENÍT, -Ă, meniți, -te, adj. 1. Care are menirea, rostul, misiunea, sarcina (de a...); care are scopul (să...); hotărât, sortit, destinat, ursit, predestinat. 2. (În credințe și superstiții) Descântat; vrăjit, fermecat. – V. meni.

menit, ~ă a [At: I. IONESCU, C. 11/2 / Pl: ~iți, ~e / E: meni] 1 (Îrg, udp „pentru”) Al cărui rost este dinainte stabilit. 2 (Urmat de un Cj sau de un In) Care are rostul, misiunea (să...) Si: destinat, sortit. 3 (În superstiții) Descântat.

MENÍT, -Ă, meniți, -te, adj. 1. Hotărît, destinat. Ar fi de prisos să înmulțim aici exemplele menite să arate că pornind de la faptele de repetiție ale limbii, poetul are facultatea să le dezvolte în fapte de invenție. VIANU, S. 8. Ne întîlneam iarăși acum în pragul unei noi și grele meserii meniți a împărtăși aceeași soartă. BART, S. M. 12. 2. (În superstiții) Vrăjit, fermecat. Buruiene strînse la zile mari, menite și sorocite. CONTEMPORANUL, VI 291.

menit a. 1. predestinat: suflete menite; 2. destinat: menit pentru domnie AL.

menít, -ă adj. Ursit, destinat, hotărît.

Intrare: menit
menit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • menit
  • menitul
  • menitu‑
  • menită
  • menita
plural
  • meniți
  • meniții
  • menite
  • menitele
genitiv-dativ singular
  • menit
  • menitului
  • menite
  • menitei
plural
  • meniți
  • meniților
  • menite
  • menitelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

menit, menităadjectiv

  • 1. Care are menirea, rostul, misiunea, sarcina (de a...); care are scopul (să...). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: destinat hotărât predestinat sortit ursit
    • format_quote Ar fi de prisos să înmulțim aici exemplele menite să arate că pornind de la faptele de repetiție ale limbii, poetul are facultatea să le dezvolte în fapte de invenție. VIANU, S. 8. DLRLC
    • format_quote Ne întîlneam iarăși acum în pragul unei noi și grele meserii meniți a împărtăși aceeași soartă. BART, S. M. 12. DLRLC
  • 2. în superstiții În credințe: descântat, fermecat, vrăjit. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: descântat fermecat vrăjit
    • format_quote Buruiene strînse la zile mari, menite și sorocite. CONTEMPORANUL, VI 291. DLRLC
etimologie:
  • vezi meni DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.