URSÍT A ursitzi te adj. s. f. (in superstitzii) 1. Adj. Hotarat de soarta; menit predestinat. ♦ (Substantivat) Persoana considerata k fiind menita sa devina sotz (sau sotzie) cuiva; ursitor (1). 2. S. f. Destin soarta; fatalitate. 3. S. f. Ursitoare v. ursitor (2). V. ursi.

ursit¹ sn [At: AGARBICEANU S. 246 / Pl: ? / E: ursi¹] (In superstitzii shi credintze populare) 1 Hotarare dinainte a sortzii unei fiintze sau a unui lucm. 2 Determinare a unui eveniment a unei actziuni etc. (prin rostirea uneori a formulelor magice). 3 Fermecare (prin rostirea de descantece).

ursit² sn vz urzit¹

ursit³ ~a [At: DOSOFTEI V. S. noiembrie 107/18 / V: (reg) ~sat a sf / Pl: ~itzi ~e / E: ursi¹] (In superstitzii shi credintze populare) 12 smf a (Om) a carui soarta ar fi dinainte hotarata Si: menit predestinat sorocit sortit. 34 smf a (Rar) Nenorocit. 56 smf a (Om) caruia i sau facut farmece Si: vrajit. 78 smf a (Om) caruia i sau facut descantece. 9 smf (Rar) Fiintza sau obiect destinat pentru un anumit scop. 10 smf Persoana considerata k fiind predestinata sa devina sotz (sau sotzie) cuiva Si: (ivp) ursitor (9). 11 sf shi (ivr) sm Destin (2). 12 sf (Ie) A face (cuiva) ~a ori pe (sau de) ~ A folosi mijloace magice pentru a afla persoana destinata sa devina sotzul cuiva. 13 sf (Iae) A folosi mijloace magice pentru a provoca boala sau moartea cuiva (din ura dushmanie sau gelozie). 14 sf (Iae) A face cuiva farmece vraji vrajitorii. 15 sf (Ie) A desface de ~ A dezlega o vraja care a provocat cuiva o boala o nenorocire o suferintza. 16 sf Vrajitorie. 17 sf (Reg) Boala care se crede k provine din farmece sau vraji. 18 sf (Reg) Persoana care face farmece vraji. 19 sf (Rar) Descantec (1). 20 sf (Inv) Menire. 21 sf (Rar) Termen fixat pentru savarshirea unei actziuni Si: ceas² (15) soroc. 22 sf (Mpl) Ursitoare (3).

URSÍT A ursitzi te adj. s. f. (In credintzele shi basmele populare) 1. Adj. (Despre viatza soarta etc. cuiva) Care a fost stabilit de mai inainte; menit predestinat. ♦ (Substantivat) Persoana considerata k fiind predestinata sa devina sotz (sau sotzie) cuiva; ursitor (1). 2. S. f. Destin soarta; fatalitate. 3. S. f. Ursitoare v. ursitor (2). V. ursi.

URSÍT A ursitzi te adj. (In conceptziile mistice despre soarta unei fiintze sau a unui lucru) Care a fost hotarit dinainte predestinat menit sortit. (Poetic) Omenire viitoare... Multe fapte azi ursite le vei tzesen viitor. BELDICEANU P. 125. ♦ (Substantivat) Persoana considerata k fiind predestinata sa fie sotz sau sotzie cuiva. Tu eshti ursitul inimii mele. ISPIRESCU L. 35. Sint menita K sa fiu a ta ursita. ALECSANDRI P. II 91. Tu ai fost ursita mea. TEODORESCU P. P. 452.

URSÍT ~ta (~tzi ~te) m. shi f. Persoana predestinata sa devina sotzul sau sotzia cuiva. /v. a ursi.

ursit a. (pre)destinat: era ursit s’ajunga mare. ║ m. logodnic: ursitzi cu ochi de foc AL.

ursít a adj. (d. ursesc). Destinat predestinat: el era ursit s’ajunga imparat iĭ era ursit s’ajunga imparat. S. m. shi f. Logodnic orĭ sotz predestinat: acela era ursitu eĭ.

ursít adj. m. s. m. pl. ursítzi; adj. f. s. f. ursíta pl. ursíte

ursít adj. m. s. m. pl. ursítzi; f. sg. ursíta pl. ursíte

ursít a ursitzi te adj. s.f. Harazit sortit ales predestinat; viitor sotz. In jocuri de ursit ale fetelor de maritat: „Cum e parul asha va fi shi ursitul” (Calendar 1980: 121). Din ursi (Scriban DEX MDA).

ursít a adj. s.f. Harazit sortit ales predestinat; viitor sotz. In jocuri de ursit ale fetelor de maritat: „Cum e parul asha va fi shi ursitul” (Calendar 1980: 121). Din ursi.