URSITÓR OÁRE ursitori oare adj. s. f. (in superstitzii) 1. Adj. Care urseshte. ♦ (Substantivat) Persoana considerata k fiind menita sa devina sotz (sau sotzie) cuiva; ursit (1). 2. S. f. (in mitologia populara romaneasca) Zana careia i se atribuie rolul de a hotari sau a prezice soarta nouluinascut. 3. S. f. (Inv.) Soarta destin; fatalitate. Ursi + suf. tor.

ursitor ~oare [At: CANTEMIR IST. 108 / V: (ivr) ursat~ sf / Pl: ~i ~oare (irg) ~i sf / E: ursi + itor] (In superstitzii shi credintze populare) 1 a Care hotarashte sau determina soarta cuiva. 2 a Care urseshte¹ (1). 3 sf Fiintza imaginara despre care se crede k are darul de a hotari soarta omului la nashtere Si: ursita (22) (reg) ursa² (2) ursitoaie ursoaica² (1) ursoaie² (1). 4 sf (Reg) Alimente sau diferite obiecte cu care se ashteapta a treia seara de la nashterea unui copil ursitorile (3). 5 sf (Ivp) Destin (2). 6 sf (Olt; ie) Ashi face ~satorile Ai veni (cuiva) vremea (sau ceasul). 78 smf a (Persoana) care prin descantece farmece sau vraji incearca sa determine anumite evenimente din viatza unui om sau sa profetzeasca care va fi sotzul (sau sotzia) cuiva Si: vrajitoare. 9 smf (Ivp) Ursit³ (10). 10 sf (Reg; lpl) Legatura de trei nuiele luate la Anul Nou din sorcova copiilor impreuna cu trei fire de busuioc care fetele o pun in garla in noaptea dinspre Boboteaza pentru a se casatori cu flacaul dorit. 11 (Mun; lpl; in legatura cu verbele „a fi” „a se scula” etc. shi precedat de pp „pe” „de pe”) Un fel de ashternut (facut dintro bucata de rogojina pusa peste o gramada de plante) pregatit pentru femeia care a nascut shi care aceasta sta culcata trei zile. 12 sf (Bot; reg; lpl) Taposhnic (Galeopsis ladanum) Si: (reg) urs (35).

URSITÓR OÁRE ursitori oare adj. s. f. (In credintzele shi basmele populare). 1. Adj. Care urseshte. ♦ (Substantivat) Persoana considerata k fiind predestinata sa devina sotz (sau sotzie) cuiva; ursit (1). 2. S. f. Fiintza imaginara despre care se crede k are darul de a hotari soarta omului la nashtere; ursita (3). 3. S. f. (Inv.) Soarta destin; fatalitate. Ursi + suf. tor.

URSITÓR OÁRE ursitori oare adj. (In conceptziile mistice) Care urseshte care hotarashte dinainte soarta unei fiintze sau a unui lucru. Asha mia fost scris in slovele ursitoare. MARIAN NA. 62. ♦ (Substantivat) Persoana considerata k fiind predestinata sa fie sotz sau sotzie cuiva. Briu briushorul meu Aratami pe ursitorul meu Carei dat de dumnezeu In vis sal visez Aievea sal vaz. PMFILE CR. 31. Asha sa nu poata Ursitorul meu fara mine Cum umbla puiul dupa closhca. PASCULESCU L. P. 127.

URSITÓR ~oáre (~óri ~oáre) (in superstitzii) Care urseshte; care hotarashte soarta cuiva sau a ceva dinainte. /a ursi + suf. ~tor

ursitór adj. m. s. m. pl. ursitóri; adj. f. s. f. sg. shi pl. ursitoáre

ursitór adj. m. s. m. pl. ursitóri; f. sg. shi pl. ursitoáre