opțiuni
  • info

4 definiții pentru sortit

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SORTÍT, -Ă, sortiți, -te, adj. Menit, ursit, predestinat. – V. sorti.

SORTÍT, -Ă, sortiți, -te, adj. Menit, ursit, predestinat. – V. sorti.

sortit, ~ă a [At: BIBLIA (1688), 1681/46 / V: ~rțit, (reg) ~rdid, șor~ / Pl: ~iți, ~e / E: sorti1] 1 A cărui soartă1 (1) și ale cărui însușiri au fost dinainte hotărâte (de o forță supranaturală) Si: destinat2 (1), predestinat, rânduit, ursit, (rar) predeterminat, (pop) sorocit (2). 2 Ale cărui rol, destinație etc. au fost stabilite (de cineva) Si: destinat2 (2), hărăzit2 (4), hotărât2 (8), rânduit, (pop) sorocit (3), (îrg) menit, (înv) orânduit. 3 (Îvr; îf sorțit) Care a fost desemnat prin tragere la sorți. 4 (Îrg) Ud. 5 (Îrg) Murdar. 6 (Îrg; pex) Stricat. 7 (Îrg) Care are o proastă reputație.

SORTÍT, -Ă, sortiți, -te, adj. Destinat, predestinat, ursit, menit.

sortit a. destinat: așa mi-a fost sortit CR. [V. soartă].

Intrare: sortit
sortit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sortit
  • sortitul
  • sortitu‑
  • sortită
  • sortita
plural
  • sortiți
  • sortiții
  • sortite
  • sortitele
genitiv-dativ singular
  • sortit
  • sortitului
  • sortite
  • sortitei
plural
  • sortiți
  • sortiților
  • sortite
  • sortitelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

sortit, sortităadjectiv

etimologie:
  • vezi sorti DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.