sortit ~a a [At: BIBLIA (1688) 168¹/46 / V: ~rtzit (reg) ~rdid shor~ / Pl: ~itzi ~e / E: sorti¹] 1 A carui soarta¹ (1) shi ale carui insushiri au fost dinainte hotarate (de o fortza supranaturala) Si: destinat² (1) predestinat randuit ursit (rar) predeterminat (pop) sorocit (2). 2 Ale carui rol destinatzie etc. au fost stabilite (de cineva) Si: destinat² (2) harazit² (4) hotarat² (8) randuit (pop) sorocit (3) (irg) menit (inv) oranduit. 3 (Ivr; if sortzit) Care a fost desemnat prin tragere la sortzi. 4 (Irg) Ud. 5 (Irg) Murdar. 6 (Irg; pex) Stricat. 7 (Irg) Care are o proasta reputatzie.