13 definitzii pentru indiscutabil

din care

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

INDISCUTÁBIL A indiscutabili e adj. (Adesea adverbial) Care nu poate starni obiectzii; incontestabil neindoielnic evident sigur. Din fr. indiscutable.

INDISCUTÁBIL A indiscutabili e adj. (Adesea adverbial) Care nu poate starni obiectzii; incontestabil neindoielnic evident sigur. Din fr. indiscutable.

indiscutabil ~a [At: MAIORESCU D. I 201 / Pl: ~i ~e / E: fr indiscutable] 12 a av (Intrun mod) care nu poate fi pus in discutzie Si: evident incontestabil neindoielnic sigur.

INDISCUTÁBIL A indiscutabili e adj. Care nu poate stirni indoieli sau obiectzii; sigur incontestabil neindoielnic. Conducerea unei intreprinderi nu este de loc o problema simpla. Directivele in sine nu sint infailibile shi deseori ceea ce apare indiscutabil... comporta mai multe riscuri. V. ROM. decembrie 1953 289. Domnule Rogojinaru un lucru ramine indiscutabil. REBREANU R. I 12. ◊ (Adverbial) [Oamenii sovietici] duc batalia pentru apararea pacii shi indiscutabil o vor cishtiga. STANCU U.R.S.S. 159.

INDISCUTÁBIL A adj. (adesea adv.) Sigur incontestabil de nediscutat. [< fr. indiscutable].

INDISCUTÁBIL A adj. (shi adv.) sigur incontestabil. (< fr. indiscutable)

INDISCUTÁBIL ~a (~i ~e) shi adverbial Care nu poate fi pus in discutzie; de nediscutat; evident. /<fr. indiscutable

indiscutabil a. ce nu se poate discuta.

*indiscutábil a adj. (fr. indiscutable). Care nu poate fi discutat sigur cert: existentza luĭ Dumnezeŭ e indiscutabila. Adv. In mod indiscutabil.

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

indiscutábil adj. m. pl. indiscutábili; f. indiscutábila pl. indiscutábile

Dictzionare relatzionale

Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).

INDISCUTÁBIL adj. adv. 1. adj. v. categoric. 2. adj. v. clar. 3. adj. v. efectiv. 4. adj. categoric evident flagrant izbitor vadit apodictic (fig.) strigator. (Un adevar ~.) 5. adv. v. desigur. 6. adv. v. sigur.

INDISCUTABIL adj. adv. 1. adj. categoric cert evident incontestabil necontestabil necontestat nediscutabil neindoielnic neindoios netagaduit sigur vadit (livr.) indubitabil peremptoriu. (A manifestat o superioritate ~.) 2. adj. efectiv incontestabil real. (A adus servicii ~.) 3. adj. categoric evident flagrant izbitor vadit. (Un adevar ~.) 4. adv. absolut bineintzeles cert desigur fireshte garantat natural negreshit neindoielnic neindoios normal precis sigur. (Crezi k vine? ~!) 5. adv. neaparat negreshit neindoielnic neindoios precis sigur (pop.) nesmintit. (~ voi fi acolo la ora anuntzata.)

Intrare: indiscutabil
indiscutabil adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • indiscutabil
  • indiscutabilul
  • indiscutabilu‑
  • indiscutabila
  • indiscutabila
plural
  • indiscutabili
  • indiscutabilii
  • indiscutabile
  • indiscutabilele
genitiv-dativ singular
  • indiscutabil
  • indiscutabilului
  • indiscutabile
  • indiscutabilei
plural
  • indiscutabili
  • indiscutabililor
  • indiscutabile
  • indiscutabilelor
vocativ singular
plural
* forme elidate shi forme verbale lungi – (arata)
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

indiscutabil, indiscutabilaadjectiv

  • 1. adesea adverbial Care nu poate starni obiectzii. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Conducerea unei intreprinderi nu este de loc o problema simpla. Directivele in sine nu sint infailibile shi deseori ceea ce apare indiscutabil... comporta mai multe riscuri. V. ROM. decembrie 1953 289. DLRLC
    • format_quote Domnule Rogojinaru un lucru ramine indiscutabil. REBREANU R. I 12. DLRLC
    • format_quote [Oamenii sovietici] duc batalia pentru apararea pacii shi indiscutabil o vor cishtiga. STANCU U.R.S.S. 159. DLRLC
etimologie:

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.