optziuni
  • info

13 definitzii pentru incontestabil

din care

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

INCONTESTÁBIL A incontestabili e adj. Care nu poate fi contestat care nu poate fi pus la indoiala; de netagaduit indiscutabil sigur necontestabil. ♦ (Adverbial) Fara indoiala fara discutzie indiscutabil. Din fr. incontestable.

INCONTESTÁBIL A incontestabili e adj. Care nu poate fi contestat care nu poate fi pus la indoiala; de netagaduit indiscutabil sigur necontestabil. ♦ (Adverbial) Fara indoiala fara discutzie indiscutabil. Din fr. incontestable.

incontestabil ~a a av [At: ARISTIA PLUT. / Pl: ~i ~e / E: fr incontestable] 12 (Intrun mod) care nu poate fi contestat.

INCONTESTÁBIL A incontestabili e adj. Care nu este contestabil care nu se poate contesta; de netagaduit sigur. Adevar incontestabil. ▭ Ma magulesc dar k am putut obtzine sufrajele unei asha de incontestabile autoritatzi. CARAGIALE O. VII 36. ♦ (Adverbial) Fara indoiala fara discutzie. Aceasta obshteasca recunoashtere e incontestabil bine meritata. GHEREA ST. CR. I 246.

INCONTESTÁBIL A adj. Care nu se poate contesta; de netagaduit; sigur. ♦ adv. Fara indoiala indiscutabil. [Cf. fr. incontestable].

INCONTESTÁBIL A adj. care nu poate fi contestat; de netagaduit; sigur. ◊ (adv.) fara indoiala; indiscutabil. (< fr. incontestable)

INCONTESTÁBIL ~a (~i ~e) Care nu poate fi contestat pus la indoiala; de netagaduit; sigur; cert; neindoielnic; indubitabil. [Sil. testa] /<fr. incontestable

incontestabil a. ce nu poate fi contestat: adevar incontestabil.

incontestábil a adj. (d. contestabil; fr. able). Care nu poate fi contestat: adevar incontestabil. Adv. In mod incontestabil.

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

incontestábil adj. m. pl. incontestábili; f. incontestábila pl. incontestábile

incontestábil adj. m. contestabil

Dictzionare relatzionale

Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).

INCONTESTÁBIL adj. 1. v. categoric. 2. v. clar. 3. v. adevarat. 4. v. efectiv.

INCONTESTABIL adj. 1. categoric cert evident indiscutabil necontestabil necontestat nediscutabil neindoielnic neindoios netagaduit sigur vadit (livr.) indubitabil peremptoriu. (A manifestat o superioritate ~.) 2. clar evident flagrant izbitor invederat limpede neindoielnic neindoios netagaduit pregnant vadit vizibil (livr.) manifest (fig.) marcat. (Semne ~ de boala.) 3. efectiv indiscutabil real. (A adus servicii ~.)

Incontestabil ≠ contestabil

Intrare: incontestabil
incontestabil adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • incontestabil
  • incontestabilul
  • incontestabilu‑
  • incontestabila
  • incontestabila
plural
  • incontestabili
  • incontestabilii
  • incontestabile
  • incontestabilele
genitiv-dativ singular
  • incontestabil
  • incontestabilului
  • incontestabile
  • incontestabilei
plural
  • incontestabili
  • incontestabililor
  • incontestabile
  • incontestabilelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate shi forme verbale lungi – (arata)
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

incontestabil, incontestabilaadjectiv

  • 1. Care nu poate fi contestat care nu poate fi pus la indoiala; de netagaduit. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: cert indiscutabil indubitabil necontestabil neindoielnic sigur antonime: contestabil
    • format_quote Adevar incontestabil. DLRLC
    • format_quote Ma magulesc dar k am putut obtzine sufrajele unei asha de incontestabile autoritatzi. CARAGIALE O. VII 36. DLRLC
    • 1.1. (shi) adverbial Fara indoiala fara discutzie. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
      sinonime: indiscutabil
      • format_quote Aceasta obshteasca recunoashtere e incontestabil bine meritata. GHEREA ST. CR. I 246. DLRLC
etimologie:

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.