HOTARÍT A hotaritzi te adj. 1. Care a luat o hotarire; decis. Nu era hotarita sa vinda shi nici nar fi vindut daca raminea cu Grigore. REBREANU R. I 259. ♦ Care shtie ce vrea; ferm neshovaitor. Frusinica urca scarile spitalului hotarita cu florile strinse la piept cu coshuletzul pe bratz. MIHALE O. 452. Ochiul tzieste mai deschis shi mai hotarita cautatura. ARGHEZI P. T. 9. Da sint hotarita shi trebuie sa biruiesc. CARAGIALE O. I 131. ◊ (Adverbial) Lica Matase sta la masa cu un registru deschis cu o mina oprita hotarit pe una din coloanele pline de cifre. MIHALE O. 524. Vorbeshte hotarit shi calm de parca ar fi la celalalt capat al telefonului. CAMIL PETRESCU U. N. 215. Ashai cum spune dumnealui! intrerupse Luca mai hotarit. REBREANU R. I 132. 2. Stabilit fixat; stipulat. Sau intilnit la ora hotarita. 3. Destinat menit. Sau dus la locul hotarit spre (= pentru) locuintza sa shi sau apucat de lucru. DRAGHICI R. 53. 4. Indiscutabil neindoios. E un succes hotarit. ◊ Expr. Hotarit lucru = in mod categoric sigur. ♦ (Adverbial) In mod sigur precis. Traico nu shtie hotarit k viu. GALACTION O. I 197. De data asta hotarit nu vei avea colaborarea mea. AGIRBICEANU S. P. 238. 5. (Gram.; in expr.) Articol hotarit = articol (in limba romina pus la sfirshitul cuvintului shi contopit cu acesta) care se intrebuintzeaza pentru a arata k un substantiv un adjectiv (sau alta parte de vorbire cu valoare de substantiv) indica un obiect individualizat sau cunoscut de ascultator; articol definit.