HOTARARE hotarari s. f. 1. Faptul de a (se) hotari; fermitate in conduita in atitudinea cuiva; ceea ce hotarashte cineva; decizie. ◊ Loc. adj. (Rar) De hotarare = ferm neshovaitor. ◊ Loc. adv. Cu hotarare sau cu toata hotararea = in mod hotarat fara shovaiala. Cu hotarare = fara indoiala sigur. 2. Dispozitzie a unei autoritatzi. ♦ Sentintza judecatoreasca. 3. Act adoptat de organele de conducere ale unor organizatzii partide etc. in urma unor dezbateri shi a aprobarii date de majoritatea membrilor prezentzi. V. hotari.