15 definiții pentru aptitudine
din care- explicative (9)
- morfologice (2)
- relaționale (2)
- specializate (1)
- enciclopedice (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
APTITÚDINE, aptitudini, s. f. Însușire psihică individuală care condiționează îndeplinirea în bune condiții a unei munci, a unei acțiuni; aplicație, înclinație, dar2. – Din lat. aptitudo, -inis, fr. aptitude.
APTITÚDINE, aptitudini, s. f. Însușire psihică individuală care condiționează îndeplinirea în bune condiții a unei munci, a unei acțiuni; aplicație, înclinație, dar2. – Din lat. aptitudo, -inis, fr. aptitude.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de RACAI
- acțiuni
aptitudine sf [At: MAIORESCU, D. II, 240 / Pl: ~ni / E: fr aptitude, lat aptitudo, -inis] Însușire individuală care determină obținerea de rezultate bune într-o anumită activitate Si: înclinație.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
APTITUDÍNE, aptitudini, s. f. Dispoziție naturală, înclinare; posibilitate, pricepere de a face ceva.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
APTITÚDINE, aptitudini, s. f. Dispoziție naturală; înclinare; posibilitate, pricepere de a face ceva. – Fr. aptitude (lat. lit. aptitudo, -inis).
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
APTITÚDINE s.f. Înclinare, dispoziție naturală; destoinicie, pricepere. [Cf. fr. aptitude].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
APTITÚDINE s. f. înclinație, dispoziție naturală sau câștigată de a face unele lucruri; destoinicie. (< fr. aptitude, lat. aptitudo)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
APTITÚDINE ~i f. Atracție înnăscută (spre o anumită activitate); dispoziție firească; înclinație; vocație; facultate; capacitate. /<fr. aptitude, lat. aptitudio, ~inis
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
aptitudine f. dispozițiune naturală, capacitate.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*aptitúdine f. (mlat. aptitúdo, -údinis; fr. aptitude. V. atitudine). Calitatea de a fi apt din natură: aptitudine pentru știință.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
aptitúdine s. f., g.-d. art. aptitúdinii; pl. aptitúdini
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
aptitúdine s. f., g.-d. art. aptitúdinii; pl. aptitúdini
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
APTITÚDINE s. 1. aplecare, aplicație, atracție, chemare, dar, har, înclinare, înclinație, înzestrare, pornire, predilecție, predispoziție, preferință, talent, vocație, (livr.) propensiune, (pop.) tragere, (înv.) aplecăciune, plecare. (Și-a demonstrat din plin ~ pentru...) 2. v. simț. 3. v. facultate.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
APTITUDINE s. 1. aplecare, aplicație, atracție, chemare, dar, har, înclinare, înclinație, înzestrare, pornire, predilecție, predispoziție, preferință, talent, vocație, (livr.) propensiune, (pop.) tragere, (înv.) aplecăciune, plecare. (Și-a demonstrat din plin ~.) 2. acuitate, aplecare, înclinare, înclinație, simț. (Are o ~ profundă pentru nuanțe.) 3. capacitate, facultate, însușire, posibilitate. (~ intelectuale.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
BREVET DE APTITUDINE ȘI LICENȚĂ document eliberat de autoritățile aeronautice ale unui stat care conferă și certifică o calificare a unei persoane ca personal navigant profesionist, particular sau sportiv. Valabilitatea licenței variază de la o țară la alta, în general acordându-se pe un an de zile.
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
LE GÉNIE N’EST AUTRE CHOSE QU’UNE GRANDE APTITUDE À LA PATIENCE (fr.) geniul nu este altceva decât o mare aptitudine pentru răbdare.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
aptitudine, aptitudinisubstantiv feminin
- 1. Însușire psihică individuală care condiționează îndeplinirea în bune condiții a unei munci, a unei acțiuni; dar. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:
- aptitudo, -inis DEX '09 DEX '98 MDN '00
- aptitude DEX '09 DEX '98 DN