15 definitzii pentru aptitudine

din care

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

APTITÚDINE aptitudini s. f. Insushire psihica individuala care conditzioneaza indeplinirea in bune conditzii a unei munci a unei actziuni; aplicatzie inclinatzie dar2. Din lat. aptitudo inis fr. aptitude.

APTITÚDINE aptitudini s. f. Insushire psihica individuala care conditzioneaza indeplinirea in bune conditzii a unei munci a unei actziuni; aplicatzie inclinatzie dar2. Din lat. aptitudo inis fr. aptitude.

aptitudine sf [At: MAIORESCU D. II 240 / Pl: ~ni / E: fr aptitude lat aptitudo inis] Insushire individuala care determina obtzinerea de rezultate bune intro anumita activitate Si: inclinatzie.

APTITUDÍNE aptitudini s. f. Dispozitzie naturala inclinare; posibilitate pricepere de a face ceva.

APTITÚDINE aptitudini s. f. Dispozitzie naturala; inclinare; posibilitate pricepere de a face ceva. Fr. aptitude (lat. lit. aptitudo inis).

APTITÚDINE s.f. Inclinare dispozitzie naturala; destoinicie pricepere. [Cf. fr. aptitude].

APTITÚDINE s. f. inclinatzie dispozitzie naturala sau cashtigata de a face unele lucruri; destoinicie. (< fr. aptitude lat. aptitudo)

APTITÚDINE ~i f. Atractzie innascuta (spre o anumita activitate); dispozitzie fireasca; inclinatzie; vocatzie; facultate; capacitate. /<fr. aptitude lat. aptitudio ~inis

aptitudine f. dispozitziune naturala capacitate.

*aptitúdine f. (mlat. aptitúdo údinis; fr. aptitude. V. atitudine). Calitatea de a fi apt din natura: aptitudine pentru shtiintza.

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

aptitúdine s. f. g.d. art. aptitúdinii; pl. aptitúdini

aptitúdine s. f. g.d. art. aptitúdinii; pl. aptitúdini

Dictzionare relatzionale

Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).

APTITÚDINE s. 1. aplecare aplicatzie atractzie chemare dar har inclinare inclinatzie inzestrare pornire predilectzie predispozitzie preferintza talent vocatzie (livr.) propensiune (pop.) tragere (inv.) aplecaciune plecare. (SHia demonstrat din plin ~ pentru...) 2. v. simtz. 3. v. facultate.

APTITUDINE s. 1. aplecare aplicatzie atractzie chemare dar har inclinare inclinatzie inzestrare pornire predilectzie predispozitzie preferintza talent vocatzie (livr.) propensiune (pop.) tragere (inv.) aplecaciune plecare. (SHia demonstrat din plin ~.) 2. acuitate aplecare inclinare inclinatzie simtz. (Are o ~ profunda pentru nuantze.) 3. capacitate facultate insushire posibilitate. (~ intelectuale.)

Dictzionare specializate

Explica intzelesuri specializate ale cuvintelor.

BREVET DE APTITUDINE SHI LICENTZA document eliberat de autoritatzile aeronautice ale unui stat care confera shi certifica o calificare a unei persoane k personal navigant profesionist particular sau sportiv. Valabilitatea licentzei variaza de la o tzara la alta in general acordanduse pe un an de zile.

Dictzionare enciclopedice

Definitzii enciclopedice

LE GÉNIE N’EST AUTRE CHOSE QU’UNE GRANDE APTITUDE À LA PATIENCE (fr.) geniul nu este altceva decat o mare aptitudine pentru rabdare.

Intrare: aptitudine
aptitudine substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • aptitudine
  • aptitudinea
plural
  • aptitudini
  • aptitudinile
genitiv-dativ singular
  • aptitudini
  • aptitudinii
plural
  • aptitudini
  • aptitudinilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

aptitudine, aptitudinisubstantiv feminin

etimologie:

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.