DAR² daruri s. n. I. 1. Ceea ce se primeshte sau se ofera in semn de prietenie k ajutor etc.; cadou. ◊ Loc. adj. De dar = primit gratis daruit. ◊ Loc. adv. In dar = fara plata gratis; degeaba. ♦ Plocon. ♦ Donatzie. 2. (Bis.) Prinos ofranda. ◊ Sfintele daruri = painea shi vinul sfintzite pentru euharistie. II. 1. Insushire (cu care se nashte cineva); aptitudine vocatzie talent. ◊ Expr. A avea darul sa... (sau de a...) = a avea puterea posibilitatea sa... a fi in stare sa... a fi de natura sa... A avea darul vorbirii = a vorbi frumos a fi bun orator. (Ir.) A avea (sau a lua) darul betziei = a fi (sau a deveni) betziv. 2. Avantaj binefacere. 3. (In conceptzia creshtina) Ajutor care il acorda Dumnezeu omului; mila har divin. ◊ Darul preotziei = dreptul de a exercita functziile preotzeshti. Din sl. darú.

dar² sn [At: COD. VOR. 80/8 / V: (inv) ~iu / Pl: ~uri (inv) ~ure / E: slv дарь] 1 Obiect primit de la cineva in semn de prietenie Si: cadou (pfm; inv) peshchesh (pop) plocon (inv) cinste darushag prezent¹ prosfora. 2 Obiect primit k ajutor. 3 Obiect oferit fara plata cuiva in semn de prietenie. 4 Obiect oferit cuiva k ajutor. 5 (Jur; is) ~ manual Donatzie efectuata prin predarea bunurilor (mobile corporale) de la mana la mana exceptata de la formele obishnuite de validare. 6 (Ila) De ~ Primit gratis. 7 (Ilav) In ~ Gratis. 8 (Inv; ial) Pe un pretz de nimic. 9 (Ilv) A aduce (a da a duce sau a face cuiva) (in) ~(uri) A darui. 10 (Spc; adesea urmat de determinari introduse prin prepozitzia „de”) Cadou facut de sotzi unul altuia la casatorie. 11 (Pex; ccr) Ceea ce primesc mirii la nunta. 12 (Pex) Ceea ce primesc copiii la masa de botez. 13 (Is) ~ul miresei Suma de bani care mireasa o primeshte personal in timp ce danseaza o hora asemanatoare perinitzei. 14 (Mol; Buc) Preparate culinare oferite mirelui shi miresei la nunta mamei la nashtere sau colindatorilor de sarbatorile de iarna Si: cinste plocon. 15 (Irg) Logodna. 16 (Fig) Rod¹. 17 (Bis) Ofranda. 18 (Pex) Donatzie facuta unor institutzii de cult. 19 (Pex) Donatzie. 20 (Mpl; shis) Sfintele ~uri sau ~ul lui Dumnezeu Painea shi vinul sfintzite pentru impartashanie. 21 (Lpl) Untdelemn vin shi paine sfintzite spre a fi impartzite. 22 (Inv; astazi pfm) Mita. 23 (Rar; pfm; ilv) A cadea la ~uri A mitui. 24 (Pex; ial) A face o investitzie. 25 (Pex; ial) A plati. 26 (Spc; irg) Intzelegere cu schimb de cadouri facuta in preajma logodnei sau a casatoriei. 27 (Rar) Moshtenire. 28 (Inv) Rasplata. 29 (Spc) Premiu. 30 (Ilv) A avea ~ (de la sau inv ccr de catra cineva) A fi rasplatit. 31 (Irg) Binefacere. 32 (Pex) Privilegiu. 33 (Ie) A face ~ul cuiva A face o favoare cuiva. 34 Gratzie divina. 35 (Pex) Ajutor (divin). 36 (Trs; Buc; ie) A fi in starea ~ului A fi gravida. 37 Insushire (naturala sau dobandita). 38 Trasatura de caracter pozitiva. 39 (Pex) Vocatzie. 40 (Pex) Talent. 41 (Ila) Cu ~ Inzestrat. 42 (Ie) A avea ~ul sa (sau de a)... A avea puterea de a face ceva. 43 (Iae) A avea priceperea de a face ceva. 44 A avea calitatea de a face ceva. 45 (Iae) A fi in stare de a face ceva. 46 (Ie) A avea ~ul vorbirii A fi bun orator. 47 (Fig; urmat de determinari in genitiv) Viciu. 4849 (Irn; ie) A avea (sau a lua) ~ul betziei A fi (sau a deveni) betziv. 50 (In conceptziile religiei creshtine; adesea cu determinarea „duhului sfant”) Calitate exceptzionala primita in mod miraculos prin intermediul celei dea treia persoane a divinitatzii duhul sfant. 51 (Inv) Credintza. 52 (Inv) Religie creshtina. 53 (Spc; shis ~ul preotziei) Har conferit preotzilor prin hirotonisire. 54 (Pex) Drept de a oficia actele de cult. 55 Profesie de preot. 56 Fiecare din cele shapte taine ale bisericii ortodoxe.

DAR² daruri s. n. I. 1. Obiect primit de la cineva sau oferit fara plata cuiva in semn de prietenie sau k ajutor etc.; cadou. ◊ Loc. adj. De dar = primit gratis daruit. ◊ Loc. adv. In dar = fara plata gratis; degeaba. ♦ Plocon. ♦ Donatzie. 2. (Bis.) Prinos ofranda. ◊ Sfintele daruri = painea shi vinul sfintzite pentru cuminecatura. II. 1. Insushire (cu care se nashte cineva); aptitudine vocatzie talent. ◊ Expr. A avea darul sa... (sau de a...) = a avea puterea posibilitatea sa... a fi in stare sa... a fi de natura sa... A avea darul vorbirii = a vorbi frumos a fi un bun orator. (Ir.) A avea (sau a lua) darul betziei = a fi (sau a deveni) betziv. 2. Avantaj binefacere. 3. (In conceptzia creshtina) Ajutor care il acorda Dumnezeu omului; mila har divin. ◊ Darul preotziei = dreptul de a exercita functziile preotzeshti. Din sl. darú.

DAR⁴ daruri s. n. I. 1. Obiect care se primeshte de la cineva sau se da cuiva fara plata la anumite ocazii in semn de prietenie k ajutor etc.; cadou. Adevarui k toata lumea te rasfatza... Mereu primeshti daruri. CAMIL PETRESCU T. I 91. Vi le daruiesc voua dar sa nu credetzi k sint un dar de mic pretz. MACEDONSKI O. III 35. Nemultzumitului i se ia darul. ◊ Fig. Atit deavar fu cerul cu pamintul K luni de zile na batut nici vintul Nici ploi nau scurs din nori al verii dar. COSHBUC P. II 280. ◊ Loc. adv. (Mai ales in constructzie cu verbele «a da» shi «a primi») In dar = fara plata gratis; degeaba. Batrinul tau miar fi dat in dar un buduroi plin cu miere. DAVIDOGLU O. 75. Acum te shi rasplatesc... dindutzi in dar iapa. ISPIRESCU L. 79. Dragostea de lautar K dulceatza din zahar Cashi da inima in dar De nevoi nare habar. TEODORESCU P. P. 338. ◊ Loc. adj. De dar = daruit primit gratis fara plata. Calul de dar nu se cauta in gura. NEGRUZZI S. I 249. ◊ (Locutziune verbala) A face dar = a darui. Iam facut ei dar un inel de pretz. CAMIL PETRESCU U. N. 239. Nui pretinsese... sai faca dar casele din dosul spitalului. G. M. ZAMFIRESCU M. D. II 217. ♦ Plocon. La curtea sa cea noua veneau darurile satrapilor. SADOVEANU D. P. 8. 2. (Bis.) Prinos ofranda. Am adus un colac din darurile de la sfinta slujba. SADOVEANU P. M. 20. ◊ Sfintele daruri = piinea shi vinul sfintzite pentru cuminecatura. II. 1. (De obicei urmat de determinari) Insushire (cu care se nashte cineva); aptitudine vocatzie talent. Eu nu am darul versului decit in mica masura. BENIUC V. 29. O fiintza cu totul exceptzionala se afla inzestrata cu toate darurile mintzii shi ale inimii. BOGZA C. O. 5. Le arata cit e de pretzios darul de a observa de a analiza shi pricepe viatza in toata insemnatatea shi frumusetzea ei. VLAHUTZA O. A. III 11. Tot omul are un dar shi un amar; shi unde prisoseshte darul nu se mai baga in sama amarul. CREANGA P. 269. ◊ Expr. A avea darul sa... (sau de a... de...) = a avea puterea posibilitatea... a fi in stare sa... a fi de natura sa... Primarul... are darul de a fi in tot locul. CAMIL PETRESCU U. N. 421. K istoriile acestea nimic navea darul sa ma incinte M. I. CARAGIALE C. 79. Novacul avea darul de a culca la pamint o oaste intreaga. ISPIRESCU L. 193. Exercitziile vinatoreshti au darul de a dezvolta... imaginatziunea omeneasca. ODOBESCU S. III 47. A avea darul vorbirii = a vorbi frumos a fi bun orator. (Ironic) A avea (sau a lua) darul betziei (sau al suptului) = a fi (sau a deveni) betziv. Cind am scapat nevasta ma lasase shi eu de necaz am luat darul betziei. DUNAREANU CH. 138. 2. Avantaj binefacere merit. Sint darurile pamintului shi am pus in ele inima noastra. SADOVEANU P. M. 78. Toate darurile tehnicii moderne IBRAILEANU SP. CR. 243. Acest orash... este unul dintracele mai frumoase ce am vazut pentru multe daruri ce are. GOLESCU I. 144. 3. (In credintzele misticoreligioase) Ajutor care dumnezeu lar acorda omului; mila indurare har. Cel de sus varsa darul sau shi peste cei neputincioshi. CREANGA P. 190. ◊ Darul preotziei = dreptul de a exercita functziile preotzeshti consacrare (k preot).

DAR² ~uri n. 1) Obiect oferit cuiva sau primit de la cineva fara plata in semn de prietenie de dragoste de respect etc.; cadou; atentzie. 2) Aptitudine deosebita cu care este inzestrat cineva; talent. 3) Deprindere rea. A avea ~ul betziei. 4) bis. Gratzie divina acordata omului; har. 5) rel.: Sfintele ~uri painea shi vinul sfintzite pentru impartashanie. /<sl. daru

dar n. 1. ceea ce se da: cal de dar; 2. dispozitziune naturala calitate superioara: dar dela Dzeu; 3. pornire rea invatz: darul betziei; 4. dar divin har: darul preotziei; 5. pl. painea shi vinul destinate liturghiei: cand preotul iese cu darurile. [Slav. DARŬ].

1) dar¹ n. pl. urĭ (vsl. darŭ dar d. datĭ a da. V. danie daruĭesc zadar). Ceĭa ce se daruĭeshte cadoŭ prezent: am primit in dar un cal aduc darurĭ darurĭ de nunta de Anu Noŭ. Dar divin gratzie har: Maĭk Domnuluĭ cea plina de darurĭ daru de a fi preut a lua unuĭ preut daru (al despreutzĭ). Calitate talent: acest copil are multe darurĭ. (Iron.) Vitziŭ defect: daru betziiĭ daru tamaduiriĭ (hotzia). Sfintele darurĭ potiru sh.a. in biserica ortodoxa. A fi in starea daruluĭ (Trans.) a fi gravida. In dar gratis. Ar in dar (din har in har) de pomana fara folos: s’au dus shi aceshtĭ banĭ „ar in dar” (Galatzi). Prov. Calu de dar nu se cauta pe dintzĭ la lucru daruit nu se cauta defectele.

+dar (de ~) (pop.) loc. adj. (calul de dar...)

dar² s. n. pl. dáruri

dar s. n. pl. dáruri

DAR s. I. 1. v. cadou. 2. v. donatzie. 3. v. ofranda. 4. v. aptitudine. 5. v. insushire. 6. calitate har insushire. (Are ~ul de a provoca rasul.) 7. v. avantaj. 8. v. gratzie. II. v. patima.

DAR s. I. 1. atentzie cadou surpriza (inv. pop. shi fam.) peshchesh (pop.) plocon (inv.) cinste darushag prezent prosfora. (Ia facut un ~ splendid.) 2. donatzie (inv. shi pop.) danie (inv.) danuire daruintza harazire oboroc. (~ facut de domnie unei manastiri.) 3. (BIS.) jertfa ofranda prinos sacrificiu (inv.) arse (pl.) oblatziune plocon. (~ adus divinitatzii.) 4. aplecare aplicatzie aptitudine atractzie chemare har inclinare inclinatzie inzestrare pornire predilectzie predispozitzie preferintza talent vocatzie (livr.) propensiune (pop.) tragere (inv.) aplecaciune plecare. (SHia demonstrat din plin ~ pentru...) 5. insushire putere. (Are unele ~uri miraculoase.) 6. calitate har insushire. (Are ~ de a provoca risul.) 7. avantaj binefacere folos privilegiu. (Se bucura de ~urile tehnicii moderne.) 8. (BIS.) favoare gratzie har (inv.) maiestrie. (~ divin.) II. cusur defect meteahna narav patima viciu (pop. shi fam.) pirtzag (pop.) invatz (reg.) madea natura naravie parfie teahna (prin Bucov.) basau. (Are ~ betziei.)

dar (dáruri) s. n. 1. Cadou donatzie. 2. Calitate innascuta fire. 3. Calitate dobindita caracter conditzie. Megl. dar. Sl. darŭ „donare” (Cihac II 90; Conev 58; Candrea) cf. bg. sb. rus. dar. Der. darnic adj. (generos marinimos); nedarnic adj. (zgircit avar meschin); darnicie s. f. (generozitate marinimie); darui vb. (a dona a darui) din sl. darovati darujǫ (Cihac II 90; Iordan Dift. 137) cf. bg. darjavam sb. darovati; daruiala s. f. (dar cadou ofranda); daruitor s. m. (persoana care daruieshte). Locutziunea adv. in dar a ajuns sa insemne shi „in zadar” (k sp. de balde fatza de en balde) cf. „in zadar”.

DAR. Subst. Dar cadou oblatzie (rar) prezent (inv.) peshchesh (inv. pop. shi fam.) atentzie cinste (pop.) plocon (fam.) ploconash (dim. rar) danie (inv.) danuire (inv.) donare donatzie daruintza (rar) daruire daruiala (rar) darushag (reg.); puiul tirgului; donativum (ant.); rodina (pop.); pomana miluire. Dota zestre zestrishoara (dim.) zestricica zestricea. Ofranda prinos jertfa. Hrisov (act) de danie. Daruitor (rar); donator danuitor (inv.). Adj. Dotal de daruiala daruit dat in dar de pomana. Darnic danos (rar) generos marinimos binefacator galant galanton (fam.) filotim (inv.). Vb. A darui a da a da in dar a face un dar a oferi in dar a face cadou a dona a face o donatzie a face danie a danui (inv.) a milui (inv.) ai da cuiva ceva in cinste a face cinste a cinsti (pop.); a dota a inzestra a da zestre a da de zestre. V. bunatate darnicie omenie plata recompensa.

„Floarea darurilor” („Albinusha”) culegere de pilde shi de sentintze cu caracter didacticmoralizator alcatuita de Tommaso Gozzadini in sec. 13 sub titlul „Fiore di virtu” shi cu o larga circulatzie shi in tzarile romane incepand din sec. 16 (cea mai veche traducere datand din 1620).

DONA PRAESENTIS CAPE LAETUS HORAE (lat.) primeshte cu bucurie darurile clipei de fatza Horatziu „Ode” III 8 27.

FLOAREA DARURILOR (ALBINUSHA) carte populara culegere de pilde shi sentintze cu caracter didacticmoralizator alcatuita de calugarul italian Tommaso Gozzadini sub titlul „Fiore di virtù” (sec. 13). Tradusa in numeroase limbi a avut o larga circulatzie in literaturile medievale. In TZarile Romane a patruns initzial in traducerea lui Gherman Vlahul facuta direct din italiana. Cea mai veche copie manuscrisa datata 1620 dupa o traducere din slavona i apartzine lui Ioan Romanul (Vlahul) shi se pastreaza in Codex Neagoeanus. A fost tiparita de Antim Ivireanul la Snagov in 1700 dupa o traducere facuta de Filotei Sfantagoretzul.

FORMA BONUM FRAGILE EST (lat.) frumusetzea este un dar trecator Ovidiu „Ars amandi” II 113.

NOLI EQUI DENTES INSPICERE DONATI (lat.) sa nu te uitzi la dintzii calului de dar Proverb latin. In romaneshte: calul de dar nu se cauta la dintzi.

SAEPE QUOD DATUR EXIGUUM EST QUOD SEQUITUR EX EO MAGNUM (lat.) deseori darul este neinsemnat dar semnificatzia lui este imensa Seneca „Epistulae” 81 14.

TIMEO DANAOS ET DONA FERENTES (lat.) ma tem de danai chiar shi cand aduc daruri Vergiliu „Eneida” II 49. Cuvintele prin care marele poet troian Laocoon a incercat sai convinga pe concetatzenii sai sa nu introduca in cetate calul de lemn lasat de ahei pe tzarm shi in care se aflau Odiseu shi luptatorii lui.

dar daruri s. n. 1. (intl.) lucru furat. 2. plic cu bani oferit de un pacient unui medic.

a avea darul betziei / suptului expr. a fi alcoolic a consuma multe bauturi alcoolice

a ieshi la strans daruri expr. (intl.) a ieshi la furat.

a prinde darul suptului expr. a se apuca de baut a da in patima betziei.

darul suptului expr. viciul betziei.