PRINÓS prinosuri s. n. (In Antichitate) Dar² oferit divinitatzii; p. ext. dar² oferit unui stapanitor. ♦ Fig. Omagiu adus cuiva in semn de devotament de admiratzie de recunoshtintza; contributzie adusa in slujba unei cauze. Din sl. prinosŭ.

prinos sn [At: PSALT. 317/ Pl: ~uri (irg) ~oase / E: slv принось] 1 (In ritualurile religioase mai ales in Antichitate) Ceea ce se ofera k dar in semn de veneratzie de multzumire pentru realizarea unui scop etc. unei divinitatzi unui sfant etc. Si: jertfa ofranda (inv) mantuire plocon (ivr) primeala. 2 (Irg) Pomana. 3 (Spc; irg) Colac mare oferit preotului sau credincioshilor la inmormantari la parastase sau la anumite sarbatori religioase. 4 (Rar) Plocon dat unui stapanitor. 5 (Pgn) Dar. 6 (Pgn) Recompensa. 7 Sacrificiu facut in slujba unei cauze a unei idei etc. 8 Omagiu adus cuiva in semn de devotament de admiratzie de recunoshtintza etc.

PRINÓS prinosuri s. n. (In antichitate) Dar² oferit divinitatzii; p. ext. dar² oferit unui stapanitor. ♦ Fig. Omagiu adus cuiva in semn de devotament de admiratzie de recunoshtintza; contributzie adusa in slujba unei cauze. Din sl. prinosŭ.

PRINÓS prinosuri s. n. 1. (Mai ales in antichitate) Dar oferit divinitatzii (v. ofranda jertfa); p. ext. plocon dat unui stapinitor. SHi lui Apolon inchina jertfiri. Numai de capre shi boi linga marea in veci mishcatoare; Iara prinosul la cer ajungean rotocoale de fumuri. MURNU I. 12. Marele vistier i dus la voda cu prinosul obicinuit. Dar shtiu; cu ploconul banesc. ALECSANDRI T. 1387. ◊ (Poetic) Din fund alearga piriul sarind peste inalte zagazuri de stinci saduca Bistritzeistapine prinosui de unde. VLAHUTZA O. A. 419. ◊ Fig. Mergi drept la ei tu Despot k sa le duci prinos Lui voda a ta spada shi bratzutzi credincios. ALECSANDRI T. II 92. ♦ Fig. Sacrificiu facut de cineva pentru o cauza sociala. Unde este prinosul de munca de generozitate shi de lupta care trebuiau sal aduca societatzii noastre colegii mei deacum cincisprezece ani? GALACTION O. I 336. Citzi oameni din prinosul propriei lor vietzi cauta sa aduca mingiiere celor obiditzi shi sperantza celor slabi. VLAHUTZA O. A. 434. 2. Fig. Omagiu adus cuiva in semn de devotament admiratzie recunoshtintza. Din mihnirea lui singuratica sa inaltze prinos de pomenire pentru aceshti indepartatzi robi. MIRONESCU S. A. 129. Ma simt acum fericit k mia dat insushi prilejul de ai aduce prin aceste rinduri cel dintii prinos de multzumire. ODOBESCU S. III 315. Ea sa inchinat respectuos dinaintea lor lea dat prinosul cuvenit de admirare shi sa oprit deodata precum shtii in fatza cu Despot Eraclidul. ALECSANDRI T. II 47.

PRINÓS ~uri n. 1) rel. Dar oferit unei divinitatzi; ofranda; jertfa. 2) rel. Dar oferit unei biserici; ofranda. 3) Donatzie oferita in semn de veneratzie shi de recunoshtintza; ofranda; omagiu. 4) fig. Contributzie la o cauza sociala; aport; obol. /<sl. prinosu

prinos n. 1. ofranda: prinoase aduse dumnezeirii; 2. fig; omagiu: lea dat prinosul cuvenit de admirare AL. [Slav. PRINOSŬ].

prinós n. pl. urĭ shi oase (vsl. prinosŭ. d. nositi shi nesti a purta a duce. V. ponos mironositza nasalie). Ofranda dar oferit luĭ Dumnezeŭ patriiĭ saŭ saracilor. Omagiŭ: aduc prinosu meŭ de recunoshtintza. SHi pronós (Suc. Bc.).

prinós (inv. livr.) s. n. pl. prinósuri

prinós s. n. pl. prinósuri

prinos oase.

PRINÓS s. v. ofranda.

PRINÓS s. v. pomana praznic.

PRINOS s. (BIS.) dar jertfa ofranda sacrificiu (inv.) arse (pl.) oblatziune plocon. (~ adus divinitatzii.)

prinos s. v. POMANA. PRAZNIC.

prinós (prinoáse) s. n. Ofranda tribut omagiu. Megl. prenos. Sl. prinosŭ (Miklosich Slaw. Elem. 38; Cihac II 292) cf. bg. sb. prinos.

prinós prinosuri shi prinoase s. n. 1. (In ritualurile religioase mai ales in antichitate) Ceea ce se ofera k dar (in semn de veneratzie de multzumire pentru realizarea unei dorintze etc.) unei divinitatzi unui sfant etc.; jertfa ofranda (inv.) mantuire (inv.) primeala. ♦ (Inv. reg.) Ceea ce se daruieshte in amintirea mortzilor; pomana; spec. colac (mare) oferit preotului (sau credincioshilor) la inmormantare la parastase sau la anumite sarbatori religioase. 2. Sacrificiu facut in slujba unei idei a unei cauze etc. 3. Omagiu adus cuiva in semn de devotament. Din sl. prinosŭ.